Doamna Toamnă

S-a buciumat prelung în stâne şi pe creste,
Ecouri îngânând a baciului chemare;
A mai trecut un timp şi vremea-i de plecare;
Ciopoarele de oi cobor ca din poveste.

Cărări sunt ninse iar cu frunze de aramă,
Şi bruma cade-n zori pe iarba veştezită;
Fantasmă este-acum pădurea desfrunzită,
Misterul ei adânc, în abur se destramă.

Pe dealuri şi în văi, se-ntinde ca o mreajă
Fiorul răcoros al nimfelor sloboade,
Dansând peste grădini şi vii fără de roade,
La braţ cu ploi şi vânt, complici în a lor vrajă.

Grăbite pleacă-n zbor, mii păsări călătoare,
Purtate zile-n şir pe aripe de vânt.
Jivine temătoare se-ascund pe sub pământ,
Sau caută culcuş de-o nouă hibernare.

Şi totuşi nu-i potop, e doar o altă toamnă
Cum multe au mai fost; acuma se repetă
Cu alţi solişti pe rol în… marea operetă;
Iar primadona e, bine-nţeles, o… doamnă !

Toader RĂDUŢĂ – Iaşi – 30 octombrie 2012