Urmăresc încă de la începuturile sale (anul 2017) procesul ordonat şi sistematic pe care îl face Dorel Mihai Gaftoneanu cu privire la Eminescu şi la aducerea unor completări la genealogia marelui poet român. Ca mai toţi eminescologii, şi Dorel Mihai Gaftoneanu pleacă de la anumite elemente pe care le-a descoperit atât pe teren cât şi în documente de arhivă.  S-au găsit legături între strămoşii lui Eminescu şi satul Bursuceni, satul natal al lui Dorel Mihai Gaftoneanu. Ca în orice cercetare, orice pistă deschide alte piste, aspect care i s-a întâmplat şi fiului satului Bursuceni. Astfel că, pe lângă unele completări la genealogia  eminesciană, s-a putut realiza şi o monografie  consistentă a acestui sat. Imediat ce aceste cercetări au început, e drept, în mod gradual, să fie făcute publice,  au apărut negaţioniştii. Unul dintre ei este Gellu Dorian care publică în “România literară” nr. 36 din 9 septembrie 2022 articolul “Bastarzii lui Eminescu”, pornind de la constatarea că “de o bucată de vreme, prin diverse medii, a apărut ideea “progeniturilor” lui Eminescu”. Spuneam la momentul respectiv (vezi “Moment cultural” nr. 71 / 2022) că pe lângă valoarea documentară a articolului, este şi unul scris cu intenţia de a-l pune la punct pe Dorel Mihai Gaftoneanu. Şi tot acolo spuneam că dacă  D.M.G. are dreptate, n-ar afecta cu nimic biografia lui Eminescu, mai mult, ar completa-o.  În „România literară” nr. 48-49 din 18 noiembrie 2022, Jean Dumitraşcu publică articolul „Când s-a născut Eminescu?”. Autorul consideră că foarte uşor s-a reţinut ca oficială data maşterii lui Eminescu drept 15 ianuarie 1850, care nu ar fi cea reală. Articolul ocupă aproape două pagini şi vrea să ne convingă un lucru: Eminescu s-ar fi născut pe 20 decembrie 1849. Un punct de vedere  pe care Nicolae Manolescu l-a pus în paginile revistei, simţind nevoia să se exprime şi în rubrica „Ochiul magic”: „Publicăm în acest număr studiul lui Jean Dumitraşcu nu numai fiindcă este temeinic informat şi bine scris, dar şi fiindcă orice readucere în actualitate a lui Eminescu ni se pare importantă azi, când, se ştie, în ochii noii generaţii, peste trecut s-a aşternut umbra grea a uitării.” Şi atunci m-am întrebat: de ce readucerea în actualitate a lui Eminescu, de către Dorel Mihai Gaftoneanu, nu ni s-ar părea importantă? Astfel că, atunci când am fost solicitat să scriu „cuvântul introductiv”  la volumul  ce constituie rezultatul cercetărilor făcute de Dorel Mihai Gaftoneanu, căruia i s-a raliat Nicolae Iosub, nu am avut reţineri. Rămân la convingerea fermă că volumul în discuţie, intitulat „Mihai Eminescu. Cercetări şi completări la genealogia Poetului” (Editura „Geea”, Botoşani, 2022; cuvânt introductiv: Georgică Manole; cuvânt de încheiere: Cristian Petru Bălan)  s-a născut ca urmare a numeroaselor analize a celor doi intelectuali botoşăneni: Dorel Mihai Gaftoneanu, poet şi publicist, şi Nicolae Iosub, autor de articole despre universul eminescian. Este de remarcat  perfecta relaţie de colaborare dintre cei doi  pentru aducerea în faţa  românilor a unor noutăţi  ce au legătură cu viaţa lui Mihai Eminescu, cu locurile în care acesta s-a născut, cu strămoşii săi.  Orice ipoteză sau sursă, nu vedea  lumina unei pagini până ce Dorel Mihai Gaftoneanu nu o cerceta şi pe teren. Cei doi  iubitori de Eminescu au pornit la drum ferm convinşi că în ceea ce priveşte genealogia lui Eminescu, în special perioadele de viaţă şi de activitate pe meleagurile botoşănene, au fost insuficient cercetate, mereu găsindu-se aspecte concrete şi insuficient interpretate. Documentările celor doi  iubitori ai universului eminescian au fost făcute pe cont propriu,  fără nici un fel de susţinere din partea vreunei instituţii culturale sau a autorităţilor.  Scris pentru a pune în evidenţă rezultatele la zi a cercetărilor celor doi autori, volumul se doreşte a fi şi  un omagiu adus cu prilejul împlinirii a 140 de ani de la publicarea poemului lui Mihai Eminescu, „Luceafărul”, în Almanahul „României June” din Viena.

Dar în ce constă noutăţile aduse de cei doi eminescologi?  Să enumerăm câteva: o altă (re)descoperire legată de familia lui Mihai Eminescu; localităţile Brehuieşti şi Bursuceni  ca rădăcini materne ale poetului şi localizarea lor pe două hărţi militare austriece cu Moldova sfârşitului secolului al XVIII-lea, la 1772 şi 1790, a vetrei istorice a Bursuceniului, confirmă acest sat ca fiind cel al lui Alexa Donţu, străbunic matern al lui Eminescu; problematica controversatului presupus fiu natural al lui Eminescu; descoperirea şi cercetarea locului real al mormintelor avocatului Dumitru I. Mănăstireanu şi funcţionarului fiscal Mihai (fost Ilie) I. Lăzăreanu, o ipoteză privind mormântul lui Vasile Eminovici etc. 

Rămân la punctul de vedere final pe care l-am enunţat  în cuvântul introductiv:  „Şi pentru ca roadele acestei titanice munci de căutare asiduă a dovezilor, rezultat al frecventelor consultări, pe alocuri cu accente de controversă, între menţionaţii autori, după cum am aflat-o chiar de la ei, să fie cunoscute de cât mai multă lume, a fost nevoie  ca punctele lor de vedere să fie strânse în această carte monumentală, cu evident caracter documentar, instrument pus la dispoziţia celor ce-l iubesc şi îl omagiază pe cel mai mare intelectual pe care l-a ivit Botoşanii, Luceafărul poeziei româneşti, poetul şi publicistul Mihai Eminescu”. Cu siguranţă că cei doi  eminescologi, Dorel Mihai Gaftoneanu şi Nicolae Iosub, vor continua înnobilarea acestui volum cu rezultatele altor descoperiri, cercetări şi interpretări.