Elena Cuparencu  (1887 – 1979)
         Institutoarea Elena Cuparencu s-a născut la data de 28 iulie 1887, în localitatea Rachova, din judeţul Neamţ, tatăl fiind învăţător. Şi-a început studiile la şcoala primară din satul natal şi le-a desăvârşit la Şcoala Normală de Fete ,,Elena Doamna” din Bucureşti, în anul 1907.
Şi-a început activitatea didactică în anul 1907 la şcoala primară din Podoleni – Neamţ, doi ani mai târziu transferându-se la  Şcoala Română de la Constantinopol, din corpul didactic al căreia a făcut parte  până la desfiinţarea acesteia, în anul 1913. Revenită în ţară, este angajată ca institutor suplinitor la Şcoala de Aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală ,,Elena Doamna “ din Bucureşti, iar din anul 1915, se mută la Dorohoi, unde se stabileşte definitiv.
Între anii 1915 – 1921 este institutoare la Şcoala Primară de Fete Nr. 1 ,,Vârgolici”, apoi se transferă la Şcoala Primară de Fete Nr. 2 “Regina Elisabeta”, unde funcţionează până la pensionare (1942).

Dăruită profesiunii de dascăl, a căutat să lărgească şi să diversifice mijloacele de educaţie a şcolarilor, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind înfiinţarea, în anul 1921, la Şcolala Primară de fete Nr. 1 ,,Vârgolici”, a unui muzeu de ştiinţele naturii, primul muzeu şcolar din Dorohoi. Un muzeu mai amplu, cu exponate din domeniul ştiinţelor naturii, istoriei şi artei populare (cusături naţionale realizate de elevele şcolii), a organizat, împreună cu învăţătoarea Maria Bantaş, la Şcoala Primară de Fete Nr. 2 ,,Regina Elisabeta”.
Elena Cuparencu se numără şi printre autorii de manuale şcolare, fiind autoarea, împreună cu institutorul C. Ungureanu, a unei Geografii a judeţului Dorohoi, editată în anul 1930, a două gramatici – compuneri pentru clasele primare, editate în anul 1937 şi a două caiete cu cusături naţionale, pentru predarea lucrului manual la clasele I-IV(1933 şi 1938).
Dincolo de activitatea didactică, Elena Cuparencu a acordat un interes deosebit artei populare, cu deosebire cusăturilor populare. Ca un autentic etnograf, ea a cules, reprodus şi tipărit sute de modele de cusături pentru costumele populare (în special cămăşi) şi textile de interior, unele fiind publicate în caietele pentru lucru manual amintite mai sus, altele în două culegeri speciale, prima , cu modele de cusături din zona Vrancei  publicată în anul 1916, cea de a doua, cu modele culese din Moldova de Nord şi Bucovina, în anul 1926.

În ultima parte a vieţii, a publicat, la Iaşi volumele de cusături ,,Izvoade moldoveneşti” -1970, ,,Izvoade din zona Iaşului”, 1970 şi ,,Cadre moldoveneşti din zona Iaşului”, 1975. Ultima sa carte ,,Motive şi ii”, a apărut postum, tot la Iaşi, în anul 1980.
Elena Cuparencu a avut şi o notabilă activitate publicistică, semnând numeroase articole apărute în revista corpului didactic dorohoian “Cuvântul nostru” şi  în revista de folclor ,,Tudor Pamfile”, editată de preotul-cărturar Dumitru Furtună.
A fost căsătorită cu avocatul – filantrop Constantin Cuparencu (? – 1935), personalitate de seamă a Dorohoiului, în mai multe legislaturi consilier comunal şi primar al oraşului.