Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Monumente eminesciene de la Ipotești, dispărute

Monumente eminesciene de la Ipotești, dispărute
Tripticul Eminescu de la Ipotești

  • La Ipotești, în locul în care se desprinde drumul satului din șoseaua Botoșani- Dorohoi, s-a aflat până prin anul 1989, un obelisc dedicat lui Mihai Eminescu, monument ce arăta drumeților, calea spre Memorialul Ipotești. Monumentul era montat în mijlocul uni clin de pământ, avea un suport din metal cu trei laturi, pe care se afla chipul în bronz al poetului și trei plăci de marmură albă cu trei inscripții din opera poetului:
  • ,,Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă, 
  • Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă-
  • Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
  • Cum veniră, se făcură toți o apă ș-un pământ”.
  •                                    ♦
  • ,,În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte,
  • Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte”
  •                                    ♦
  • ,,Porni Luceafărul. Creșteau
  •            În cer a lui aripe,
  • Și căi de mii de ani treceau
  •           În tot atâtea clipe”.

     Scriitorul Fănică N. Gheorghe, vizitând Ipoteștiul și locurile unde s-a născut și copilărit Mihai Eminescu, scria:,,Trei tulburătoare secvențe poetice memorabile, desprinse din trei monumentale creații ale lui Eminescu, înscrise sub bronzul său înaripat, în marmura celor trei laturi ale obeliscului, izvorâte din dramatica identificare a Poetului cu ființa națională, cu lumea suferințelor și aspirațiilor omenești, îl înalță într-o amețitoare perspectivă cosmică, ca pe Hyperion, și-i așterne pe chip pulberea divinității!” (Fănică N. Gheorghe- Mihai Eminescu. Analize și sinteze. Epilog– Ed. Didactică și pedagogică, București, 1977).

      Acest obelisc, o adevărată operă de artă, care indica vizitatorilor drumul spre locurile natale ale lui Eminescu, te făcea să fii mai atent cu locurile prin care treceai, locuri ce purtau urmele pașilor Poetului și te pregătea pentru ce urma să vizitezi. Nu știu cui nu i-a plăcut această lucrare, frumos simbol eminescian, și l-a demontat (distrus). Și așa, la Botoșani sunt puține locurile marcate cu prezența lui Eminescu, nici cele făcute cândva, nu se păstrează, spre dezamăgirea noastră, a botoșănenilor și a celor ce-l iubesc pe Eminescu- Luceafărul poeziei românești. Păcat!

  • P.S. La solicitarea mea, d-ul Valentin Coșereanu, mi-a răspuns cu amabilitate:
  • ,, Dragă Domnule Iosub,
  • la solicitarea D-voastră în legătură cu efigia Eminescu din intersecția spre Ipotești, vă pot relata următoarele: eu am plecat în Italia în noiembrie, 1989. Când m-am întors (prin februarie, 1990), am constatat că cele trei plăci lipseau, dar rămăsese scheletul metalic și acela strâmbat. Am întrebat peste tot și mi s-a spus că plăcile au dispărut la Revoluție (!). Apoi, primăria a tăiat și scheletul metalic, fără știrea mea”. 

      După cum vedem revoluția română a făcut și ceva de folos și la Botoșani. A distrus simbolurile comuniste care-l omagiau pe Mihai Eminescu. Să nu mai spună careva că, la Botoșani, nu a fost revoluție!                 

 Panouri cu versuri de M. Eminescu
Înainte de 1989, la Ipotești pe cărarea din pădurea cu ,,lacul codrilor albaștri”, la inițiativa Ocolului Silvic, în colaborare cu Memorialul Ipotești, s-au instalat o serie de panouri din lemn cu chipul lui Mihai Eminescu și cu câte o strofă din poeziile sale. Versurile se refereau la natura ipoteșteană, pe unde a umblat poetul în copilărie și dădeau un aspect plăcut locurilor vizitate de iubitorii lui Eminescu. Și, ca tot ce este bun în această lume, după un timp aceste frumoase panouri au dispărut. Probabil, au deranjat pe cineva. În loc nu s-a mai pus nimic. Puteau fi mutate pe aleea ce duce în pădure la lacul cu nuferi, lângă băncile de lemn, aduse pentru odihna vizitatorilor.
          Până în urmă cu 10 ani, lângă mormintele părinților și fraților lui Mihai Eminescu de la Ipotești , se afl o piatră funerară, cu un basorelief din bronz a lui M. Eminescu, cu scopul de a suplini absența osemintelor sale, alături de ale părinților săi. Micul monument era frumos și apreciat de vizitatori. Într-o bună zi și acest mic monument a dispărut. După cum observăm, în loc să se adauge câte ceva pentru cinstirea lui Eminescu, în locurile copilăriei sale, se distrug și cele existente. Aceasta, din ,,dragoste pentru cel mai mare poet român”! Se putea aduce de la Cucorăni ,,Troița Mihai Eminescu”, lăsată să se degradeze și să fie amplasată lângă mormintele părinților și fraților poetului. Dar acest lucru nu interesează pe nimeni. Păcat!

                           

Nicolae Iosub, 28 martie 2023, Botoșani



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania