Vasile LEFTER

           Trebuie să recunoaștem că o astfel de apariție editorială nu este un lucru obișnuit nici măcar la Editura Pim din Iași.
 Volumul de poezii „ Fandango ” ne propune doi autori cu viziuni lirice diferite, în ciuda faptului că viețuiesc de ani buni sub același acoperiș. Formația intelectuală este însă diferită. Toni Macovei este absolventă de Filologie, iar Sicu Macovei a absolvit Facultatea de istorie. Cei doi și-au purtat pașii pe coridoarele generoase ale aceleiași prestigioase Universități UAIC din Iași.
             Ideea publicării în același volum a două grupaje de poezii cu viziuni și abordări lirice originale ni s-a  părut interesantă și provocatoare. Care ar fi motivația acestei opțiuni artistice: valorificarea mai multor registre lirice în creații cu o tematică nu întotdeauna identică, căutând acele puncte de contact sensibil pentru reflectarea unor stări trăite sau posibile de a crea reflecții într-un alt context spațial și temporal. 

       Pornind comentariul liric, am găsit o cheie de decodare specială. Am explorat valențele  de critică estetică ale filologului Vasile Lefter și spiritul vizionar al istoricului-filozof Elizia Lefter.  Cele două unghiuri au deschis perspectiva unei abordări între oglinzi paralele , fără pretenția de a spune adevăruri unice.
O primă remarcă generală orientativă pentru cititor constă  în relevarea intensității atitudinii lirice. La Toni MACOVEI E UN PRUNUNȚAT LIRISM SUBIECTIV DISPERSAT PE TOATE PALIERELE VÂRSTELOR. Ludicul se prelungește până târziu în vreme. Universul este receptat prin ochii unui veșnic copil, fascinat de spectacolul lumii. Este un panteism fără sfârșit. Universul cosmic se dezvăluie fascinant fie prin elemente minuscule( broască, pești, păsări) fie prin elemente de macrocosmos ( luna, stelele, vântul, oceanul). Autoarea trăiește acest spectacol fascinant al unei naturi prietenoase. Pierdută în această imensitate planetară, nu uită să se întoarcă la jocurile copilăriei, admirând cu ochii ei dureros de albaștri lumea reală, atât cât Marele Anonim s-a îndurat să-i dăruiască.

       Tonul poeziilor se întunecă la amintirea părinților plecați în căutarea fulgerilor din ochii albașri pe care poeta le cheamă în tulburătoarele vise de noapte sau de zi. La fel de caldă este și imaginea tatei, văzut ca un Goliat capabil să se lupte cu răufăcătorii planetei.ț        Poeziile din prima parte a volumului „ Fandango”  creionează un  portret liric de excepție. Lumea în care trăiește poeta este una a singurătății. Comunică tainic , discret , cu  universul. Nu  întotdeauna reușește să îmbrace în catifea doruri ascunse. Versul curge lin, fără intenția de a șoca. Mijloacele expresive sunt luate din tezaurul imagistic al poeziei românești: metafore, metonimii, invocații, epitete ornante, ingabament, repetiții și celelalte.

 Prima parte a volumului potențează dorința cititorului de a fi martorul minunilor universului în liniște, ca semn de mulțumire adusă creatorului. Poezia care deschide volumul   „Copilărie ” este croită pe una din culorile dominante ale universului: verdele!    Poeta sugerează că ar putea fi un extraterestru. Este transmis subtil dorul de expansiune cosmică. Lumea extratereștrilor ne tulbură somnul și ne cheamă tainic spre misterele nepătrunse ale infinitului cosmic.
Partea secundă a volumului semnat de Toni și Sicu Macovei impune o abordare și mai interesantă. Sicu Macovei operează în două registre lirice.

Sicu Macovei vine cu  un grupaj de poezii complet diferite față de cele ultrasensibile oferite de Toni în partea întâi. Această parte a doua la rândul ei se desface în două cicluri tematice. Pe de-o parte ni se dezvăluie un liric obiectiv, care trece prin ani fără a se lăsa pradă trecerii timpului, iar pe de altă parte Sicu Macovei lunecă în civism ,aruncând săgeți în anonimii răspunzători de traiul de zi cu zi. Sunt multe poezii cu un grad înalt de revoltă. Poetul glisează în versuri acuzatoare, punând întrebări care nu necesită un anume răspuns.
Scrâșnetul oaselor obosite care l-au purtat prin lume nu poate fi o piedică pentru întoarcerea la „Începuturi”: „ Aș vrea să merg/ din nou la școală/, în clasa întâia…”

        Pentru Sicu Macovei , retrospectiva este dominantă. Titlurile sunt derutante. O „spovedanie” nu mai are nimic sacru. E ca o declarație în fața  unui tribunal laic. Confesiunea poetului ajuns la senectute este una frustă. Singura stare care îi mângâie anii este amintirea. UN STRIGĂT PERMANENT SE AUDE AMPLIFICAT DE ELEMENTELE COSMOSULUI. Este chemarea femeii –minune. POEZIA DE PE COPERTA 4 ,„Unde ești?” este dublată grafic de o clepsidră care încheie volumul.
       Aplecarea spre poezia –manifest vine ca o punte de legătură cu înaintașii mai noi și mai vechi . Intenția de satiră socială trimite la Grigore Alexandrescu, Eminescu, Adrian Păunescu sau Vadim Tudor.  Mijloacele poetice sunt mai puțin spectaculoase. Sicu lansează la nivelul milenului al treilea un strigăt de protest.
 Tonul poeziilor cu încărcătură socială este unul vehement, fără a luneca în trivial.

Volumul „Fandango” cucerește iubitorul de literatură prin diversitate stilistică , prin modul măiestrit al partiturilor. Cele două voci lirice nu concurează între ele. Sunt complementare și evoluează pe paliere complementare.
 „Fandango” este un titlu cu rezonanțe exotice. Ritmul se schimbă în funcție de fluxul liric, de la unul languros, la unul de tumult. Paleta stărilor emoționale sugerate de cei doi poeți este una de mare sensibilitate, hrănită de o cultură de invidiat, care acoperă mai multe continente.

       Vasile Lefter, membru UZPR.