Știau să sape
Să sape în liniștea lumii
Și erau urși
Așa i-am văzut eu când aveam 9 ani
Și toți știau ce făceau urșii
Dar nu vorbeau despre ceea ce făceau
Le era, ne era frică de ei
Era timpul lor
Un timp impus prin forță
…
Ei încă mai sapă la liniștea lumii
În liniștea lumii complice
Nu aveau suflete
Mâncau oile fricoase și numeroase
Mâncau până ce crăpau,
Oi vecine și fără apărare
Și încă sapă la liniște lumii
Lumii virgine
Știau să sape.
…
Nu aveau în suflet nici mamă nici tată
Nici Dumnezeu laolaltă
Credința lor era în lopată
Erau urșii din partea cealaltă
Urși însemnați cu un hârleț și-o lopată
Ce doreau să sape lumea toată
Dar să rămână în pădure
Animale dure
Încă mai sapă
…
O armată de urși înapoiată
Dar care săpau în cultura lumii toată
Nu le era frig, sete, somn sau regrete
Erau multe cete
Sângele de un roșu aprins
Cu cât rău liniștea lumii a cuprins
Zâna PERESTROIKA i-a rugat
Să nu mai sape…
Dar ei încă sapă în liniștea lumii.