PERSONALITĂŢI CU ASCENDENŢĂ HUŞEANĂ

LISTA  MINIMALĂ  A  PERSONALITĂŢILOR CU  ASCENDENŢĂ  HUŞEANĂ

•                Micromonografiile dedicate în enciclopedia virtuală judeţelor ţării şi localităţilor aferente  (municipii,  oraşe,  sau comune)  se-ncheie,  de regulă,  cu o listă a personalităţilor de vază,  contemporani,  ori trăitori din alte vremuri.
•                În  tîrgul mărginit de dealuri  ‒  ce-a intrat în istorie ca moşie domnească  (achiziţionată de la boierul  Husea  pe vremea marelui  Ştefan)  şi  centru  episcopal  (din  1598),  sub oblăduirea voievodului  Ieremia  Moghilă  (1555 – 1606)  ‒  s-au ilustrat,  de-a lungul a peste patru veacuri,  numeroase figuri de marcă în plan politic şi militar,  ecleziastic,  literar – artistic,  muzical,  medical,  ingineresc,  sportiv şi aşa mai departe:  peste  400  doar în sfera vieţii spirituale,  cum relevă cu acribie ampla  „catagrafiere“  realizată de profesorul  Petru  Ioan  cu prilejul marcării primului centenar al  „Almei  Mater  Husiensis“  ‒  Liceul  (la-nceput doar de băieţi)  „Al.  I.  Cuza“,  devenit  „colegiu“  în iureşul evenimentelor postdecembriste.
•                Cînd accesezi  site – ul rezervat  Huşilor în versiunea la zi a enciclopediei virtuale  ,  constaţi că numărul  „celebrităţilor“  de factură huşeană se ridică la  27,  cu zece mai multe decît în fişa corespunzătoare municipiului  Vaslui,  respectiv cu  25  mai puţine decît în tabelul cu bîrlădenii de seamă.
•                Dincolo de  cantitate,  în discuţie se pune,  însă,  şi  calitatea  „vedetelor“  selectate,  nu întotdeauna cele mai îndreptăţite în raport cu un domeniu sau altul de activitate.  Să-ncepem cu  „OAMENII  STĂPÎNIRII“,  respectiv cu personalităţile politice.  Lista din  https: // ro. wikipedia. org / wiki  include pe:  generalul  Nicolae  Dabija  (1837- 1884);  generalul  Gheorghe  Teleman  (1838 – 1913),  respectiv  Corneliu  Zelea  Codreanu  (1899 – 1938).  Dar de ce nu şi:  domnitorul  Ştefan cel  Mare  (1438 ? – 1504),  ce şi-a fixat curte domnească inclusiv în tîrgul de pe  Drăslăvăţ,  iar fiul său  Petru  Rareş  (1483 – 1546)  a zăbovit aici ori de cîte ori i-a stat în putinţă,  în răstimpul celor două domnii ale sale,  iar din respectiva reşedinţă voievodală a emis mai multe inscrisuri domneşti;  Anastasie  Panu  (1810 – 1867),  o vreme preşedinte al  Tribunalului judeţean  Fălciu,  după care a urcat în ierarhia politcă a  Moldovei,  pînă la funcţia de preşedinte al  Consiliului de miniştri,  respectiv  ministru de interne;  Mihail  Kogălniceanu  (1817 – 1891),  cel ce a copilărit la circa  20  km  de urbea  Huşilor,  la curtea moşiei  Rîpi,  din arealul satului actual  „Mihail  Kogălniceanu“  aparţinînd comunei  Arsura;  Alexandru  I.  Cuza  (1820 ? – 1873),  al cărui tată a fost ispravnic de  Fălciu şi de două ori deputat din partea ţinutului în  Obşteasca  Adunare,  impusă prin Regulamentul  Organic;  Mihai  Ralea  (1896 – 1964),  deputat din partea oraşului în care a crescut şi s-a format în ciclul primar  (ca fiu de magistrat şi nepot de rentier),  după cum a fost şi ministru,  respectiv ambasador al  României  la  Washington ?
•                Dintre exponenţii eparhiei episcopale cu reşedinţa la  Mănăstirea  „Sfinţii  Petru  şi  Pavel“  ,  lista din micromonografia virtuală a  Huşilor  reţine doar pe arhimandritul  Mina  Dobzeu  (1921 – 2018),  ca  teolog şi ieromonah româno – basarabean,  căruia i se potrivea,  însă,  şi titlul de scriitor,  autor a numeroase cărţi şi cărţulii nu doar în perimetrul strict al slovei duhovniceşti.  Unde sînt,  însă,  marile figuri ce s-au perindat la tronul celei de-a patra eparhii din  Biserica  Moldovei,  unele înscrise cu litere apăsate şi-n istoria literaturii române ?  E vorba de:  episcopul  Dosoftei  (1624 – 1693),  primul poet român,  graţie transpunerii pe înţelesul autohtonilor a  Psaltirii,  ca parte a  Vechiului  Testament,  respectiv articulării unui  Poem  cronologic despre domnii  Moldovei.  E vorba,  de asemenea:  de  Veniamin  Costachi  (1768 – 1846),  elev,  iar apoi întîistătător al eparhiei de  Huşi;  de  Melchisedec  Ştefănescu  (1823 – 1892),  între multe altele,  autor al  Chronicii  Huşilor  şi  a  Episcopiei  cu  aseminea  numire;  de  Nicodim  Munteanu  (1864 – 1948),  episcop de  Huşi  între  1912  şi  1923,  iar ulterior  mitropolit al  Moldovei  şi  patriarh al  României  ;  de  episcopul  Meletie  Istrati  (titular al eparhiei huşene între  1851  şi  1857),  sub autoritatea căruia s-a deschis la  Huşi,  în 1851,  Seminarul  Ortodox,  ce funcţionează astăzi pe ruinele fostului  Liceu de  Domnişoare  „Elena  Cuza“;  de  Iacov  Antonovici  (1856 – 1931),  asemenea lui  Melchisedec  Ştefănescu,  fost membru al  Academiei  Române    şi tot aşa mai departe.
•                Drept personalităţi  LITERARE  cu amprentă huşeană  lista cu autori ascunşi din fişa electronică a municipiului  Huşi  menţionează pe:  Constantin  Stamati  (1786 – 1869);  Mihai  Ralea  (1896 – 1964);  Anton  Holban  (1902 – 1937),  Costache  Olăreanu  (1929 – 2000)  şi  Theodor  Codreanu  (n. 1945).  Li s-ar putea adăuga,  însă,  cel puţin următorii  23  de condeieri cu har poetic,  epic,  sau dramaturgic:  Alexandru  Gh. Beldiman  (1760 – 1825 ?);  Neculai  M.  Dimachi  (1777 ? – 1836);  Grigore  Creţu  (1848 – 1919);  Constantin D.  Asiminei  (1894 – 1947);  Aurel  Sînger  (1899 – 1976);  Constantin  V. Iliescu  (1909 – 2005);  Anton  Celaru,  alias  Iosif B. Faerstein  (1919 – 2010);  Marta  Miclescu  (1926 – 2017);  Aurel  Ciulei  (1931 – 2011);  Ion N.  Oprea  (n. 1932);  Ioan  D.  Marcu  (n. 1933);  Ion  Mîcnea – Vetrişanu  (n. 1935);  Liviu  Călcîi  (n. 1936);  Nicolae  Manea  (1947 – 2009);  Eugenia  Faraon  (n. 1948);  Elena  Vlase – Munteanu  (n. 1949);  Lina  Codreanu  (n. 1949);  Aurel  P.  Cehan  (n. 1950);  Florin  Gheorghiu  (n. 1951);  Marcel  D.  Miron  (n. 1951);  Ana  Opran,  alias  Anica  Oprea  (1951);  Valentina  Teclici  (n. 1952);  Cristina  Tamaş  (n. 1955);  Martin  Cata  (n. 1956);  Olguţa  Trif  (n. 1971)  şi aşa mai departe.
•                Neluată în seamă de inventarul la care zăbovim,  FOLCLORISTICA  tangentă cu  „oraşul dintre vii“  ar putea include pe:  N[icolae] A.  Caranfil  († 1882);  Theodor  D.  Speranția  (1856 – 1929);  Nicolae  Păsculescu  (1869 – 1934 ?),  respectiv  Gheorghe  Tăslăuanu – Huşi  (1904 – 1978).
•                O altă sferă de activitate culturală ignorată de selecţionerul anonim al exhuşenilor celebrii,  LINGVISTICA,  îi asociază,  între alţii,  pe:  Virginia  Gr.  Vericeanu  (1903 – 1979);  Maria  Osman – Zavera  (n. 1930),  respectiv  Carmen  Pamfil  (1950 – 2017).
•                      În afara actorilor  Alexandru  Giugaru  (1897 – 1986)  şi  Constantin  Codrescu  (1931 – 2022),  pomeniţi în lista virtuală,  VIAŢA  TEATRALĂ  românească ar fi fost mai săracă fără aportul exhuşenilor:  George  Vasilescu  (1902 – 1976),  ofiţerul care,  odată retras din lumea armelor,  s-a impus cu dramatizări din opera lui  Creangă  şi  Sadoveanu;  Vasile  Vasilache  (1907 – 1944),  actor şi regizor;  Liviu  Ciulei  (1923 – 2011),  actor,  scenograf şi regizor de talie internaţională,  cu ascendent în satul perihuşean  Rusca,  respectiv  Aurel  Ciulei  (1931 – 2011),  ruda mai tînără a celui pomenit,  de această dată ca editor şi comentator al teatrului istoric românesc.
•                În lumea filmului  (nu doar de amatori !),  alături de  Liviu  Ciulei,  Huşii au ieşit remarcabil în faţă cu realizările lui  Emil  M.  Pascal  (1932 – 2012),  respectiv  Cicerone  Sbanțu  (1946 – 1995),  inclusiv scriitor şi artist plastic.
•                La capitolul  FILOSOFIE  (nemenţionat ca atare în  „recapitulaţia“  prosopografică a paginii de internet),  Huşii se pot lăuda cu  Mihai  Ralea,  pe nedrept invocat doar în postura de critic literar,  în condiţiile în care la  Iaşi a deţinut conferinţa de estetică şi psihologie,  iar în capitală a condus  Catedra de  Psihologie,  la  facultatea de profil a  Universităţii  Bucureşti.  În siajul acestuia se-nscrie activitatea rudei sale mai îndepărtate,  profesorul  Petru  Ioan  (n. 1947),  cu scrieri ce-ndatorează logica şi semiologia,  protologia şi metafilosofia,  hermeneutica, politologia,  lexicologia şi prosopografia.  Celor doi eminenţi reprezentanţi ai spiritualităţii moldave,  cu obîrşie fălciană,  li se adaugă  Dumitru  N.  Zaharia  (n. 1945),  un perihuşean,  cu instrucţie enologică în urbea episcopală şi carieră la două universităţii ieşene,  ca epistemolog,  respectiv ca istoric şi filosof al artei.
•                În contul  POLITOLOGIEI  şi-al  ŞTIINŢELOR  EDUCAŢIEI,  lista  „minimală“  de personalităţi remarcabile ridicate din  „depresiunea  Huşilor“  ar trebui să includă nume precum:  Ion  Gh. Holban  (1916 – 1995),  „psiholog investigator și nu doar de povești talentat izvoditor“  ;  Paul  Gh. Popescu – Neveanu  (1926 – 1994),  sau  Ciprian Iftimoaei  (n. 1975).
•                Deşi neglijată în prezentarea pe coordonate virtuale,  contribuţia  ISTORICILOR  cu ascendent huşean este una cu totul remarcabilă,  de e să luăm în seamă numele unor înalţi prelaţi cu deschidere spre trecutul bisericii din cea de-a patra eparhie a  Moldovei  şi a localităţii de reşedinţă,  exemplu pe care l-au urmat preoţi de mir,  ori cu state de funcţii la  Seminarul  Ortodox  din  Huşi.  Între ei:  părintele  Anton  Popescu  (1896 – 1971),  respectiv  părintele  Aurel  Ursăcescu  (1906 – 1976).  Ecoul respectivelor preocupări se regăseşte în opera unor autori mireni precum:  profesorul,  publicistul şi editorul  Gheorghe  Ghibănescu  (1864 – 1936);  profesorul  Boris  Gorceac  (1921 – 2005),  ajuns la  Huşi  din spaţiul basarabean,  respectiv  profesorul  Costin  Clit  (n. 1964),  remarcat între altele prin editarea revistei  „Prutul“.
•                Din perspectiva  ARHEOLOGIEI,  îi completează  (pe linia cercetării şi activităţii editoriale):  profesorul  Vicu  Merlan    (n. 1967),  la rîndu-i un continuator al învăţătorului  Gheorghe  I.  Melinte  (1903 – 1976),  ce-a funcţionat ca prim director al  Muzeului  „Dimitrie  Cantemir“  din  Huşi,  iar la doar doi ani după pensionare şi-a aflat sfîrşitul în preajma casei natale,  în postura lui  Icar  al subteranelor bogate în obiecte de demult.
•              Pe tărîmul deja menţionat,  al  MUZEOLOGIEI  şi  MUZEOGRAFIEI,  urbea episcopală se mai poate mîndri cu exhuşenii:  Aurel  Ciulei  (1931 – 2011),  de această dată în postura călăuzei în universul celui ce-a locuit la vila  „Mărţişor“,  din preajma  Bucureştilor;  Aura  Popescu  (n. 1952),  fiică de-a pictorului  Viorel  de  Huşi,  respectiv  Iulian  Pruteanu – Isăcescu  (n. 1982).
•            Pentru  ARTELE  PLASTICE,  lista din articolul  online  dedicat  Huşilor  reţine două nume:  Ştefan  Dimitrescu  (1886 – 1933),  pictor,  respectiv  Aurel  Bordenache  (1902 – 1987),  pictor,  sculptor,  grafician și designer de mărci poștale.  De ce nu,  însă,  şi:  Adam  Bălţatu  (1889 – 1979),  pictor;  Marcel  T.  Olinescu  (1896 – 1992),  pictor şi sculptor;  Viorel  de  Huşi  (1911 – 1972),  pictor;  Stefan  Csukat  (n. 1958),  sculptor de icoane,  sau  Cristinel  T. Popa  (n. 1967),  matematician cu vibraţii spre pictură,  publicistică şi peozie ?
•             În lumea inspirată de muza  Euterpe,  lista huşenilor de excepţie îl reţine doar pe Alexandru  Raicu  (1888 – 1975),  dascăl al  Şcolii  de  cîntăreţi,  lăsînd pe dinafară nume sonore precum:  Constantin  Prichici  (1911 – 1977),  compozitor,  etnomuzicolog şi folclorist din sfera melosului românesc;  George  Vintilă  (1924 – 2015),  dirijor şi profesor universitar;  Maria  Şindrilaru  (1928 – ?),  soprană lirică,  sora celui de dinainte,  respectiv  Mihai  Cozmei  (n. 1931),  muzicolog şi susţinător de frunte al învăţămîntului muzical ieşean de grad superior.
•              În calitate de  JURIST,  articolul de prezentare a  Huşilor ar putea include cel puţin două nume de  universitari:  Ion Gh.  Vîntu  (1901 – 1986),  respectiv  Mona  Pivniceru  (n. 1958),  fost ministru,  iar astăzi judecător de curte constituţională.
•               Pentru sectorul  ŞTIINŢELOR  NATURII,  lista parcimonioasă din reclama  online  a municipiului  Huşi  pomeneşte doar pe chimistul  Radu  Cernătescu  (1894 – 1958).  De ce,  însă,  nu şi pe:  Caşin  Popescu  (n. 1921),  promotor al fizicii corpului compresibil,  respectiv al hidrosonicităţii,  ca geometrie a spaţiului infinit;  Constantin  Toma  (1935 – 2020),  exponent al anatomiei vegetale,  fost decan al  Facultăţii de  Biologie  şi membru al  Academiei  Române;  Mihai  F. Ralea  (1950 – 2009),  profesor la  Catedra  de  Fizică  a  Universităţii  „Politehnica“ – Bucureşti.
•             Absentă din inventarul urmărit,  GEOGRAFIA  cu ancore în spaţiul huşean aliniază pe:  Alexandru  Obreja  (1908 – 1985),  profesor la universitatea ieşeană;  Ioan  Gugiuman  (1909 – 1990),  profesor,  șef de catedră şi  decan la facultatea de profil a universităţii ieşene;  Georgică  Ţoncu  (n. 1931),  profesor de liceu şi autor al unor cărţi ce intersectează geografia cu istoria.
•            Coborînd din sferele înalte ale consacrării academice,  să luăm seamă şi la huşeni sau foşti huşeni ce-au completat apostolatul cu angajamente auctoriale şi de implicare socială.  Ne referim la:  Vasile  Săghinescu  (1850 – 1933),  institutor la  Şcoala numărul  2  din localitate  (în paralel cu demersul editorial – didactic şi publicistic,  el s-a angajat în proiecte regizorale şi-n acţiuni culturale,  după cum s-a zbătut  „la bară“  în apărarea ţăranilor oropsiţi);  Mihai  Pastia  (1860 – 1928),  un institutor atras de activismul politic şi de compunerea unor povestiri cu tîlc;  Neculai  Pivniceru  (1897 – 1985),  huşeanul ce rememorează pe sute de pagini trecutul satului natal,  Tăbălăieşti,  dar şi-ntîmplările prin care a trecut ca slujitor al catedrei;  Constantin  I.  Partene  (n. 1948),  profesor cu varii angajamente pe tărîmul ficţiunii literare,  al etnografiei şi descrierii locurilor;  Luminiţa  Săndulache  (n. 1955),  dascăl de  Română cu vocaţie de istoric şi de prozator.
•                 Deşi generos ilustrată  ‒  prin nume precum  Nicolae  Negură  (1832 – 1884);  Ion  M.  Palodă  (1877 – 1947);  Nicolae  Gh.  Lupu  (1884 – 1966);  Nicolae  Hortolomei  (1885 – 1961);  Constantin  I.  Negoiţă  (1923 – 1993);  Viorel  Armaşu  (n. 1952)  şi  Adina  Cristina  Botez  (n. 1993 ?)  ‒,  compartimentul  MEDICILOR  din lista somităţilor cu ascendenţă huşeană s-ar putea completa cu cel puţin două nume de universitari:  Mihai  Ion  Şelaru  (1930 – 2008),  perihușean,  iar pentru cîţiva ani huşean,  cel ce la  Iaşi  avea să  dovedească  „măiestrie  nu  doar  în  abordarea  fenomenelor  ce  țin  de  psihiatrie“  ,  respectiv  Liviu  Pendefunda  (n. 1952),  un  „neurolog,  ce-i  cu  prezențe  notabile  și-ntr-al  literaturii  blog“  .
•               La cei doi  INGINERI  reţinuţi în lista personalităţilor huşene  ‒  Nicolae  Malaxa  (1884 – 1965)  şi  Gheorghe  Bălţatu  (1905 – 1978),  prof.  dr. la  Liceul  Viticol din  Huşi,  iar apoi la  Facultatea de  Horticultură  din  Iaşi  ‒  s-ar putea adăuga,  cel puţin cu aceeaşi îndreptăţire,  nume precum:  Romeo  Pivniceru  (1927 – 2015),  inclusiv autor al unor percutante volume de critică, ori de rememorare a parcursului biografic şi a călătoriilor intreprinse;  Avram  D.  Tudosie  (1931 – 2019),  enolog implicat  „în  destinul  busuioacei  de  «Bohotin»  și-n  dezvoltarea  muzeului  de  profil  din  incinta  Colegiului  Agricol  «Dimitrie  Cantemir» – Huși“  ,  semnatar,  ori cosemnatar al unor volume circumscrise viei şi vinului,  inclusiv din perspectiva literaturii;  Ioan  Neamţu  (1933 – 2002),  economist şi enolog,  iar în egală măsură romancier,  respectiv coautor şi autor de pagini referitoare la  Huşi  şi la podgoria aferentă;  Dumitru  Bălţatu  (n. 1964),  inclusiv economist,  afirmat şi pe registrul umanist  ,  iar şirul s-ar putea continua cu numeroşi profesori ajunşi în fruntea unor catedre sau facultăţi în profil tehnic.
•                 Într-o posibilă rubrică a  MILITARILOR  cu veleităţi scriitoriceşti,  i-am putea aminti pe  Constantin  Ghiban  (1919 – 1959),  devenit celebru prin romanul  Cînta  la  Stupca  o  vioară,  respectiv pe  Constantin  D.  Manoliu  (1928 – 2012),  istoric şi memorialist cu instructivă zăbavă asupra oamenilor cu care a venit în contact pe  „uliţele copilăriei“  huşene.
•                Deşi nebăgat în seamă,  SPORTUL  este onorat de huşeanul  Constantin  Bordea  (1947 – 2018),  performer în artele marţiale,  fost membru în conducerea  Federaţiei  Române  de  Judo  şi cadru didactic la  Universitatea  Tehnică  „Gheorghe  Asachi“  din  Iaşi.
•                În loc de altă încheiere,  două întrebări:  ●  (1)  chiar este de folos pentru imaginea  Huşilor  menţionarea celui ce-a fondat  „Garda de fier“ ?  ●  (2)  cine s-ar putea implica şi ce s-ar putea face pentru îmbogăţirea listei din  site – ul  enciclopediei virtuale,  respectiv pentru ordonarea judicioasă a numelor proprii în raport cu reguli clare şi consecvent aplicate de tehnoredactare ?

                                Gabriel  Feraru, master, sosit în Antologii, Istorii…, coordonate de Ion N. Oprea,Iași, 25 iunie 2023.