Din mintea cui izvodesc liste şi clasamente ale performerilor culturali ?
Autor: Ion N. OPREAComentarii
- În „fişa de calităţi“ a actualului judeţ Vaslui, etalată pe site-ul https: // ro. wikipedia. org / wiki din enciclopedia virtuală a planetei, la rubrica Personalităţi ne-ntîmpină o listă cu 80 de performeri ce s-au impus de-a lungul timpului în spaţiul rezultat în urma încorporării între graniţele fostului raion Vaslui a unor părţi semnificative din desfiinţatele raioane (respectiv judeţe) Fălciu (cu reşedinţa în fostul tîrg cu acelaşi nume ) şi Bîrlad (avatar al judeţului şi, respectiv, al ţinutului Tutova), cu reşedinţa în urbea ce găzduia pe vremuri pe vornicul Ţării de jos a Moldovei.
- După principiul „cine-mparte parte-şi face“, din totalul de „personalităţi accentuate“ ale judeţului în atenţie, doar 17 ţin de municipiul Bîrlad, doar 20 de municipiul Huşi, ori de zonele huşene aparţinătoare fostului judeţ Fălciu, restul de 43 acoperind municipiul Vaslui şi zonele de proximitate.
- Aşa se face că la rubrica „oameni politici“ figurează comunista Ana Pauker (1893 – 1960), dar nu şi Mihail Kogălniceanu (1817 – 1891), „similihuşeanu“ din zona Corni şi cu moşii în zona Rîpi, astăzi reprezentată de satul Mihail Kogălniceanu, din cadrul comunei perihuşene Arsura, aşezare aflată la 23 km de centrul episcopal Huşi.
- Printre figurile de marcă ale LITERATURII cu rădăcini vasluiene îşi găseşte loc poetul Ion Enache (1950 – 2006), apărut pe lume în satul Chirceşti al comunei Micleşti, prozatorul vasluian get – beget Leonid Mămăligă (1921–2001), respectiv naratorul şi dramaturgul Stelian Baboi (1938-2004), din satul Mânzați, aflat la 59 km distanţă de Vaslui. Nu-i pomenit, însă, publicistul şi naratorul Virgil N. Caraivan (1879 – 1966), cu rădăcini în satul Şuletea din fostul judeţ Fălciu, după cum nu-i amintit nici prozatorul, traducătorul şi scenaristul George Buznea (1903 – 1976), înălţat spre stelele creaţiei din Satul Nou, al comunei Vetrişoaia, ţinînd cîndva de acelaşi ţinut în care s-a ilustrat ca ispravnic Iancu Cuza, tatăl viitorului domn stăpînitor peste Principatele Unite. Regretabilă este absenţa din inventar a „scriitorilor – ţărani“ Ion Gheorghe Pricop (1914 – 2018), din comuna perihuşeană Duda – Iepureni, respectiv Ion Mîcnea – Vetrişanu, ivit pe lume în 1935, parcă spre a-i ţine companie mai vîrstinicului ce-a-ncercat în felul său tălmăcirea Divinei comedii a lui Dante.
- În acelaşi orizont, al ARTELOR CUVÎNTULUI, monograful de serviciu al judeţului Vaslui înscrie pe actriţa Elena Ghica (1828 – 1888), proprietara din alte vremuri a celei mai vechi clădiri laice din oraşul Vaslui, dar nu şi pe actorul exhuşean Constantin Codrescu (1931 – 2022). După-aceeaşi schemă de inventariere, micro – monografia anonimă cu afişare virtuală pomeneşte pe actorul şi regizorul Vasile Vasilache (1907 – 1944), dar nu şi pe mai tînărul Liviu Ciuliei (1923 – 2011), un „produs perihuşean“ din lumea teatrului românesc cu bunici din satul Rusca, situat la doar 6 km distanţă de locul unde Ștefan cel Mare a construit biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, devenită un secol mai tîrziu centru episcopal.
- Drept ENTOGRAFI legaţi de plaiurile extinse ale fostului ţinut Vaslui, prezentarea online de care ne ocupăm îi prezintă pe regretatul Dan Răvaru (1941 – 2020) şi înaintaşul de glorioasă aducere – aminte Gheorghe Focşa (1903 – 1955). Cu aceeaşi îndreptăţire meritau, însă, a fi amintiţi profesorul de la Seminarul huşean de Teologie Ortodoxă (cu vocaţie de arhivist şi folclorist) Grigore T. Creţu (1848 – 1919), respectiv inginerul Iuliu Al. Zanne (1855 – 1924), ataşat de zona nord – estică a judeţului Fălciu şi consacrat drept folclorist prin colecţia în zece volume incluzînd Proverbele românilor din România, Basarabia, Ungaria, Istria, Macedonia: proverbe, zicători, povățuiri, cuvinte adeverate, asemănări, idiotisme și cimilituri (Editura „Socecu“, București, 1895 – 1903).
- Drept FILOSOF de provenienţă vasluiană, lista de personalităţi din judeţul lui Peneş Curcanu ni-l evocă pe Mihai Ralea (1896 – 1964). De ce nu, însă, şi pe ruda sa mai îndepărtată Petru Ioan (n. 1947), logician, semiolog şi lexicolog, metafilosof şi hermeneut, prosopograf şi istoric al liceului ca instituţie apolinică. Între cele două nume pomenite îşi găseşte locul cu asupra de măsură exfălcianul Nicolae I. Bagdasar (1896 – 1971), reputat epistemolog şi filosof al istoriei, iar în egală măsură istoric al filosofiei româneşti şi al celei din străinătate.
- Lista urmărită îl menţionează pe LINGVISTUL Cicerone Poghirc (1928 – 2009), dar nu şi pe înaintaşul său cu ascendenţă fălciano – tutoveană Gheorghe Ivănescu (1912 – 1987), la fel cum îl menţionează pe economistul Gheorghe Taşcă (1875 – 1951), originar dintr-o comună tutoveană inclusă astăzi pe harta judeţului Galaţi, dar îl omite pe Mihail Manoilescu (1891 – 1950), nepot şi strănepot de preoţi cu activitate pastorală în vecinătatea imediată a Huşilor .
- Inventarul personalităţilor vasluiene de marcă: ● îl include pe MUZICIANUL Eugen Bulbuc (1872 – 1949), dar nu şi pe muzicianul exhuşean George Vintilă (1924 – 2015), fost dirijor al Orchestrei Simfonice şi director al Filarmonicii ieşene „George Enescu“; ● o menţionează pe CANTAUTOAREA Maria Răducanu (n. 1967), dar nu şi pe înaintemergătoarea sa Maria Şindrilaru (n. 1928), pînă în 1975 solistă a Operei Române; ● îl semnalează pe inginerul şi scriitorul ieşean Ion Mitican (1931 – 2012), ivit pe lume la circa 28 km la nord de Vaslui, dar nu şi pe inginerul cu act de naştere huşeană Caşin Popescu (n. 1921), autor de remarcabile proiecte legate de ingineria construcţiilor (în ţară şi peste hotare), iar în egală măsură savant de avengură mondială prin contribuţiile aduse la fundamentarea hidrosonicității, pe direcția inaugurată de „angloromânul“ George (Gogu) Constantinescu; de asemenea, cercetător de marcă în cîmpul mitoistoriei, cu contribuţii semnificative la aducerea străbunilor în prim – planul Vechii Europe.
- La capitolul ARTE PLASTICE, lista personalităţilor din micromonografia judeţului Vaslui îl include pe exbîrlădeanu Marcel Guguianu (1922 – 2012), sculptor, dar nu şi pe exhuşenii Ştefan Dimitrescu (1886 – 1933), Octavian Angheluță (1904 – 1979), respectiv Viorel Huşi (1911 – 1972), cu toţii pictori.
- Autorul anonim al articolului de enciclopedie virtuală menţionează în lista personalităţilor ţinînd inclusiv de spaţiul pe care-l configurează astăzi judeţul Vaslui pe EPISCOPII CĂRTURARI Veniamin Costachi (1768 – 1846) şi Iacov Antonovici (1856 – 1931), dar lasă pe dinafară un şir impresionant de predecesori, ori de succesori ai acestora, aflaţi o vreme la conducerea Episcopiei huşene; este vorba, între mulţi alţii, de Dosoftei Barilă (1624 – 1693); Melchisedec Ştefănescu (1823 – 1892) şi Nicodim Munteanu (1864 – 1948), viitor mitropolit al Moldovei, iar apoi patriarh al României.
- După tipicul „unii da, iar alţii ba“, prosopograful amator (pus în serviciul patriotismului local prost înţeles) invocă MEDICI născuţi în, ori mai aproape de Vaslui ‒ Ernest Juvara (1870 – 1933); Vasile Răşcanu (1885 – 1980); Alexandru – Vladimir Ciurea (n. 1940) şi alţii ‒, dar nu pomeneşte şi confraţi de breaslă ai acestora, iviţi pe lume mai aproape de Huşi: Nicolae Negură (1832 – 1884), fondator al şcolii ieşene de chirurgie; Nicolae Gh. Lupu (1884 – 1966), academician; Nicolae Hortolomei (1885 – 1961), academician; Constantin I. Negoiţă (1923 – 1993), şef de clinică şi profesor la facultatea ieşeană de Medicină.
- Şirul omisiunilor de nume s-ar putea continua cu observaţiile legate de caracterizarea celor inseraţi în topul personalităţilor vasluiene lato sensu: Grigore T. Popa (1892 – 1948) n-a fost doar medic tout court, ci şi un remarcabil cadru didactic universitar, publicist, traducător şi popularizator al datelor ştiinţei, respectiv participant activ la reforma învăţămîntului medical din România; Dimitrie Bagdasar (1893 – 1946) n-a fost doar „medic“ pur şi simplu, ci întemeietor al neurochirurgiei româneşti, profesor la facultatea bucureştenă de Medicină, respectiv membru al Academiei Române; Victor Ion Popa (1895 – 1946) n-a fost doar „scriitor şi publicist“, ci, în egală măsură, un om de teatru, ca director de scenă; pictor scenograf și secretar literar; regizor, etc; Ion Iancu Lefter (1940 – 1990) n-a fost doar „poet“, ci şi un însemnat publicist, respectiv animator al vieţii culturale din judeţ; Cezar Ivănescu (1941 – 2008) n-a fost doar un „poet“, ci inclusiv un dramaturg, un prozator, un traducător, un editor şi un publicist de prim rang; Corneliu Bîrsan (n. 1943) nu-i doar jurist, ci şi un eminent profesor la facultatea bucureşteană de drept civil şi decan al facultăţii aferente;
- După cele prezentate, o primă întrebare: autorităţile unui judeţ, ori ale unor localităţi componente (municipiu, oraş, sau comună) n-au ceva de spus înainte ca textele ce fac vorbire despre entităţile administrative păstorite să-şi ia zborul pe canalele mediatice ? O a doua şi ultimă întrebare: autorităţile politice şi factorii de cultură se complac pur şi simplu cu felul în care sînt reflectate (în mod adecvat, ori nu) datele aferente localităţilor subordonate judeţului „promovat“ de enciclopedia virtuală, de către autorii anonimi ? În cazul nostru, unde sînt cei cu răspundere la vedere din Direcţia Judeţeană pentru Cultură ‒ Vaslui, respectiv din cei din Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul“ ?
Gabriel Feraru, 6 iulie 2023, pregătit pentru publicare în Antologii, ciclul Istorii, comentarii, miscelanea, Editura Armonii Culturale-Bacău, coordonator Ion N. Oprea, Iași.
Rubrica: ComentariiAutor: Ion N. OPREA
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

