Romeo Pivniceru

N.Iorga
Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost
***1/2. Adică carte foarte bună. Ediție  Valeriu și Sanda Râpeanu, Editura Minerva, 1972, terminat de citit 17 mai 1988

•             Am citit cartea fără studiul introductiv al lui Valeriu Râpeanu care a întocmit ediția împreună cu Sanda Râpeanu. Îl voi citi după ce voi trece în caiet impresiile pentru a le compara ulterior cu punctele de vedere ale prefațatorului.
•               Lucrarea, autobiografică, foarte voluminoasă (cuprinde 742 de pagini, dar a fost mult prescurtată de cenzură) insistă mai mult pe latura introspectivă a vieții lui, consemnată până în 1933, deci cu șapte ani înainte de sfârșitul lui tragic.
•                    Ca de obicei, cel care a citit cartea. Se referă la chestiuni care l-au interesat mai mut, noi redăm ceea ce Iorga la pagina438 amintește, de fostul său elev Nicolae  Batzaria. Despre el, Val, Râpeanu dă o notă explicativă ce trebuie însă competată,. N. Batzaria,  sub pseudonimul de Moș Nae, a colaborat ca ziarist, dacă nu cumva chiar ca redactor, la revista săptămânală „ . La această publicație periodică, cu orientare de stânga și nu de dreapta, cum greșit afirmă comentatorul, ar fi continuat să activeze, dacă cotidianul „mama” al revistei pentru copii și anume ziarul „Dimineața”, cu clare simpatii pentru socialism, n-ar fi fost suprimat în anii dictaturii  ale revisteicarliste, iar colaboratorii săi, „vărsați” – așa cred că este expresia cea mai potrivită – mai mult cu de-a sila, la ziarul „Universul”.
• Nicolae Batzaria
•                Parcă văd în fața ochilor acel număr din „Universul copiilor” în care a apărut pentru prima data o poveste de-a lui Moș Nae. Mai ales, mi-aduc aminte cum vechile cadre ale revistei, unde găsise găzduire, îl primeau cu urarea tipărită cu litere de-o șchioapă pe una din primile pagini:
• Hei! Bonjur, mon șer Moș Nae,
• Îmbrăcat în alte straie!
•                Dar pentru că suntem în lumea jurnalismului și a scrierilor lor, ceva mai mult despre personajul lui N. Iorga prinde bine de știut, servindu-ne de internet.
•             Nicolae Constantin Batzaria (n. 20 noiembrie 1874, Crușova, Imperiul Otoman – d. 28 ianuarie 1952, București, România) a fost un prozator și publicist de origine aromână. Timp de opt ani a fost senator în parlamentul otoman, fiind și un exponent de bază al partidului „Uniune și Progres”. În 1913, în timpul crizei balcanice, a avut și funcția de ministru al Lucrărilor Publice în guvernul turcesc. În cadrul acestei funcții, a reprezentat Imperiul Otoman la încheierea Tratatului de Pace de la Londra din 1913. A fost director al primului ziar aromânesc editat în România (Deșteptarea, 1908). După 1920, stabilit în România, a fost senator. Ca publicist pentru copii este cunoscut sub numele de „Moș Nae”, creatorul faimosului Haplea, din vremea când a redactat Revista Dimineața Copiilor.,A fost arestat și a murit pe 28 ianuarie 1952, în lagărul de la Ghencea (Wichipedia).
• Nicolae Batzaria, creatorul lui “Haplea”, a murit în pușcăriile comuniste
•          Discipol al istoricului Nicolae Iorga, a devenit cunoscut ca jurnalist, era poliglot, vorbea limbile turcă, greacă, bulgară, sârbă și franceză, pe lângă aromâna maternă și limba română. Criticul literar Barbu Cioculescu, care l-a cunoscut în copilărie pe Batzaria, își amintește despre anii mai târzii ai scriitorului: “Moș Nae locuia aproape vis-a-vis, pe Str. Doctor Radovici, casa noastră fiind pe colț, iar tata îl consulta cu privire la semnificația numelui lui Caragiale. Moș Nae, care vorbea toate limbile Balcanilor, în guvernul Junilor turci ocupase jilțul de ministru al culturii. În casa din față, pe Str. Dr. Turnescu, locuia profesorul Ion Bura, macedonean ca și Nicolae Batzaria, erau prieteni nedespărțiți, îl auzeam, dimineața devreme, pe Moș Nae chemându-l, sub fereastră, pe amic: “Ne-nea, ne-nea”, cu accentul curios pus pe cea de a doua silabă. Perfecta lui vorbire românească avea, ca la mulți aromâni, un ce aspru, indefinibil. Moș Nae fusese o vreme directorul “Dimineții copiilor”, care apărea la trustul de pe Sărindar, apoi trecuse la direcția “Universului copiilor”, la firma lui Stelian Popescu”.
• ,             În timp ce se afla la București, Batzaria a început să colaboreze cu ziarele Adevărul, Dimineața, Flacăra, Arhiva, Ovidiu și Gândul Nostru, dar a scris și pentru reviste publicate de diaspora aromână, printre care Peninsula Balcanică, Macedonia și Frățilia, ultima dintre ele fiind tipărită atât la Bitola, cât și la București. Scriitorul și-a făcut debutul editorial cu un volum de anecdote, “Părăvulii”, tipărit la București în 1901, apoi s-a întors în Macedonia ca profesor, lucrând la școala din Ioannina și, apoi, în Bitola.
• În 1899, alături de alți aromâni, l-a convins pe Take Ionescu, ministrul Educației de la acea vreme, să aloce o sumă de 724.000 de lei ca subvenție pentru școlile macedonene și a protestat vehement când guvernele ulterioare au înjumătățit acest venit anual. La scurt timp, a devenit inspector șef al instituțiilor de învățământ românești din provinciile otomane Kosovo și Salonika. Regretatul istoric Gheorghe Zbuchea îl consideră pe Batzaria “cel mai important reprezentant al mișcării naționale de la începutul secolului XX și, fără îndoială, una dintre cele mai complexe personalități care ilustrează istoria românismului trans-danubian”.
•            Nicolae Batzaria a devenit apoi corespondent al Neamului Românesc, revistă publicată în România de mentorul său, Nicolae Iorga, și a fondat Asociația Educației în Serviciul Poporului Aromân din Turcia. Ministrul Spiru Haret a fost de acord să creeze un fond special, în valoare de 600.000 de lei, majorat mai târziu la peste un milion de lei, pentru finanțarea organizației ai cărei reprezentanți au fost primiți într-o audiență privată de regele Carol I, care a simpatizat cu campania aromânilor pentru păstrarea identității naționale.
•             Devenind redactor, apoi director la „Dimineaţa copiilor”, Batzaria părăseşte cu timpul alte preocupări. De altfel, din 1922, când la Craiova îi apare culegerea de povestiri Bucuria copiilor,va tipări aproximativ 60 de cărţi adresate vârstelor copilăriei şi adolescenţei, la care se adaugă şi câteva „cărţi de cetire” pentru cursul primar. A scris însă mult, enorm chiar, presat de datoria de a furniza material publicaţiilor pe care le avea în grijă: schiţe, poveşti, nuvele, romane, scenete şi piese de teatru, versuri, articole culturale, note biografice despre autori străini.
•             Iată câteva  din operele lui –infuiențat în scrieri de Ion Creangă, Nicolae Iorga, Hans Christian, Andersen, Hugh Lefting, Anton Pan – : „Nu tot ce zboară se mănâncă, București, Editura Alcay & Calafeteanu”: „Turcoaicele”, Editura Viața Românească, Iași, 1921; „Spovedanii de catâne”, nuvele din viața turcească, s.d., 1921; „România văzută de departe”, București, Editura Viața Românească, 1922, 1923: „Colina îndrăgostiților”; schițe și nuvele din viața orientală, Editura Viața Românească, București, 1923; „Sărmana Leila” : roman din vieața cadânelor, Editura Cartea Românească, București, 1925. „Haplea la București”, Editura Adevărul, București, 1929: „Mițu Mițișor și Sosoiu Sosolici. Minunatele întâmplări a doi pisoi”, Tipografia „Lupta”, București, 1929: „Martinică și Puky”. O povestire cu multe peripeții, Editura Adevărul, București, 1935: „Ștrengărelu. Roman din viața școlărească”. Coperta și desenele de pictorul Pascal, Editura Ziarului Universul, București, 1938.: „În țara copiilor trântori”, Editura Ziarului Universul, București, 1938:  „Lir și Tibișir”, Editura Ziarului Universul, București, 1938:„Păpușica”, Editura Ziarului Universul, București, 1938: „Michi Maus în Țara Viselor”, Adevărul, București; „Inelul pierdut”, Editura Ziarului Universul, București, 1943.
• „Mica Robinson”, Editura Ziarului Universul, București, 1939, 1943: „Genoveva de Brabant”, Editura Ziarului Universul, București, 1945; Imago, Sibiu, 1993 etc
•           Traduce şi localizează, totodată, din Jacob şi Wilhelm Grimm, W. Hauff, judeţul P. Hebel, Cari Ewald, W. Busch, Christoph Schmid, M. Fiechtl, Max Nordau, H. Chr. Andersen, Edmondo de Amicis, John Ruskin, Hugh Lofting, A.A. Milne, Rabindranath Tagore, Omar Sefedin etc. A mai prelucrat, din literatura Orientului, O mie şi una de nopţi, Tutiname sau Poveştile Papagalului,basme turceşti, indiene, persane, caucaziene, arabe etc. Fără să fie neapărat un inovator, Batzaria a creat o modalitate proprie de a scrie pentru copii şi tineret. Producţia bogată, cvasi-industrială, l-a împins însă spre soluţii tot mai facile, spre autopastişă.
•           Reportaj-foto desprins în parte din cartea de autor „Note de lector” de Romeo Pivniceru, Editura Agerpres, 2011, dezvoltat cu alte informații la care se referea N. Iorga despre fostul lui elev care ajungând literat a fost cunoscut cu apelativul Moș Nae, de mulți cititori cunoscut și sub pseudonimul Pivniceru fără a fi neam cu.. Romeo…, 5 august 2023.