Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
COMEMORARE PROF. SERGIU MANOLACHE (1950-2021). Articol incendiar de cercetare eminescologică în dosarul Călinești-Cuparencu
…Câteva rânduri prilejuite de comemorarea a doi ani de la trecerea în lumea umbrelor a d-lui profesor Sergiu Manolache (1950-2021) de la Cucorăni, cercetător eminescolog. Om de spirit aparte, prieten devotat, amabil, respectuos, bun cunoscător al plaiurilor Cucorăniului pe unde a copilărit Poetul, fin explorator în arhive și în teren cu care am avut o colaborare impecabilă.- Cu siguranță, a fost un om al energiilor pozitive și, logic, pe cale de consecință, a evitat constant compania celor ce își construiesc o imagine publică în care prin lipsa de caracter se compensează cu brio lipsa de carte… Regrete eterne și veșnică odihnă, domnule profesor!
- Afectat deja de probleme cronice de sănătate, a decedat prematur, întâmplător sau nu, la scurtă vreme după ce, deși total bine intenționat, a fost implicat fără voie într-un incident extrem de nefericit petrecut la Călinești-Cuparencu.
- Unul provocat în mod gratuit, lipsit de responsabilitate, maturitate profesională și competență, o încurcătură plină de accente caragialești ce mi s-a sedimentat sinistru în memorie ca o adevărată „farsă a secolului”, un scenariu SF ușor de demontat și devenit între timp un „cartof fierbinte” pentru imaginea acelei părți a presei amatoare de senzațional cu orice preț.
- La cimitirul bisericii din Călinești-Cuparencu, așa cum am tot scris, vorbim (doar!) despre niște înscrisuri (scrijelituri de amator neidentificat cert!) pe spatele a două dintre crucile de piatră ale unor membri ai familiei de mazili Volcinschi, una care are urmași în viață până în zilele noastre. Poate că va fi fost cândva prin zonă mormântul dascălului Vasile Eminovici într-unul refolosit, dar la fel de bine putea fi ,,opera” cuiva care a dorit, pur și simplu, să (își) lege numele de cel al Poetului Eminescu. Această părere rezervată mi-am format-o de la bun început, după ce am stat de vorbă cu urmașii familiei Volcinschi și după ce am cercetat atent trecerile prin sat ale lui Vasile Gherasim, A.Z.N. Pop și (atenție!) Ion Drăgușanul. Despre așa-zisa anchetă jurnalistică a lui Ioan Rotundu, subliniez că e o prezentare total incorectă, tendențioasă, fragmentată, cu o concluzie absolut lamentabilă, aici chiar nu e absolut nimic de analizat. Titlul pompos intitulat de ,,Chemarea străbunilor” s-ar putea să aibă și conotații nebănuite de către autor… Prezentarea triumfalistă de către mass- media a descoperirii ,,mormântului bunicului Poetului” și, evident, inducerea în eroare a presei naționale, este, în modesta mea opinie, un lucru total inacceptabil, o eroare de proporții din partea instituției care a emis-o, și eu, și regretatul profesor Sergiu Manolache, ne-am disociat clar, aveam un alt punct de vedere…
- Întreaga sa viață, modest și discret, generator de dialoguri tonice, nu cred că d-l profesor Manolache și-ar fi dorit o comemorare cu coroane funerare, flori cernite sau cu discursuri de complezență, așa încât îi vom dedica acest modest articol de cercetare pe marginea căruia am tot discutat împreună atunci când l-am început.
- …
- CONTROVERSĂ CU NUANȚE EMINESCOLOGICE. Filă din dosarul Călinești-Cuparencu. Cine a fost personajul Domnica Eminovici, decedată la Botoșani în 1917?
- …Născut la data de 14 martie 1816 în familia cu 8 copii (4 băieți și 4 fete) a dascălului Vasile Eminovici și a Ioanei Sărghei (să mai fi existat și o a doua soție, Maria?), Ioan, ce îi purta numele mamei sale, a fost singurul dintre cei trei frați Eminovici care rămâne în satul Călineștii lui Cuparencu (un al patrulea, Iordache, a murit de mic copil).
- Numele copiilor familiei dascălului Eminovici a fost, în ordine, Maria, Elena, G(h)eorg(h)e, Ioan, Ștefan, Anița, Catrina și Iordache.
- Din relatarea prof. Vasile Gherasim… Era în vremea foametei din 1866. Se stingeau oamenii cu zile. Atunci Ioan Eminovici, fiul lui Vasile, îşi aduse aminte că dincolo, în Moldova, trăieşte un frate bogat, boier chiar, şi, într-o bună zi, împreună cu Procop Smocot, cumnatul său de la Şerbăuţi, s-a pornit la drum. După câtăva vreme de călătorie, ajunge el la curtea „boierului” George. Acesta însă nu era acasă. Spre seară, vine de unde o fi fost şi vede pe cei doi ţărani – smeriţi şi plecaţi în faţa lui. „Cine sunteţi şi de unde veniţi?”. Şi atunci Ioan vorbi: „Sunt fratele tău şi-am auzit că ţie-ţi merge bine şi eşti bogat aici. Pe la noi bântuie foametea, mor copii şi bătrâni, şi bogaţi şi săraci. Am venit să te rugăm să ne dai puţin porumb, că te-om pomeni”. Şi Trişciuc zice că Ioan, când era cu chef, povestea: „Şi ne-a luat fratele George şi ne-a dat de mâncare şi de băut, apoi – a spus să ni se umple sacii cu păpuşoi. Ne-a mulţumit şi ne-a omenit cu de toate – numai în casa lui nu ne-a luat. Că noi eram ţărani şi el era boier şi domn mare”. Şi explică bătrânul Trişciuc: „Se vede că domnişorul George se ruşina să-i arate cucoanei lui din ce soi de oameni se trage...”
- Gheorghe, tatăl lui Mihai Eminescu, împreună cu fratele lui, Ștefan, ambii, tineri cu ceva știință de carte, după cum se știe prea bine, au ajuns la moșia de la Dumbrăveni a familiei boierilor Balș la recomandarea baronului Ioan Cârste.
- George (n. 26.06.1845) era fiul lui Ioan Eminovici, avea surorile Ileana (n. 16.01.1848) și Ana (n. 9.01.1855), și îi purta numele unchiului său, Gheorghe Eminovici, născut la 10 februarie 1812. La fel după cum fiica sa și a Ecaterinei, Xenia, îi purta numele rubedeniei sale Xenia, fiica Saftei Velisar, sora Ralucăi Iurașcu-Eminovici (13 august 1816 – 13 august 1876). După moartea soției dintâi (căs. pe 20.02.1872 cu Ecaterina Munteanu) în 1876, George s-a recăsătorit cu Zoița lui Nicolae Cozmei pe 18.11.1879. Se pare că, la scurtă vreme, nefericită căsătorie, aceasta l-ar fi părăsit, însă și-a păstrat numele de Eminovici, transmis mai apoi copiilor săi nelegitimi, rezultând de aici o sursă de confuzii genealogice (relevante fiind cazurile Ion Cozmei și Carmen Veronica Steiciuc), încurcături rezolvate cu obiectivitate de către prof. Dumitru Vatamaniuc.
- Reiau ceea ce spunea prof. Vasile Gherasim: „George Eminovici, nemaiputând suporta această rușine, a părăsit satul, ducându-se la sora sa, Ileana din Pătrăuți, unde a și murit, la 1904.”
- Până aici, toate bune și frumoase, dacă, se pare, nu ar mai fi existat și o Raveică de la Zvoriștea, cea care o are pe această Domnica. E posibil ca nepotului George Eminovici să îi fi rămas vreo proprietate la Zvoriștea de la bunica sa, Ioana Sărghei?
…
Cu o memorie pe care altădată o apreciam ca fiind excelentă, am trăit o viață cumva cu impresia că, în povestirea neamului nostru, prea puține lucruri mi-au scăpat… - …Câteva cuvinte despre cele două „fete în casă” ale străbunicului meu patern, Ion Murariu-Gaftoneanu, sătean vrednic cu gospodărie și moară la Balta Murăreștilor pe Pârâul Luncii, nu departe de Memorialul de la Ipotești- vorbesc despre Ileana și Domnica. Prima era fiica lui Vasile Murariu și a Mariei, nepoată și fiică adoptivă străbunicului meu, cea care a fost slujnică în casa familiei lui Gheorghe și a Ralucăi Eminovici, îngrijind-o pe aceasta, foarte probabil în perioada de boală din ultimii ani, dar și pe infirma Harieta.
- Ileana Murariu, căsătorită ulterior cu Ion Lăzăreanu, era acea săteancă blondă deosebit de frumoasă implicată, conform relatărilor acad. Augustin Z.N. Pop, în povestea presupusului, dar nedoveditului copil natural al Poetului, funcționarul de la Primărie Ilie-Mihail I. Lăzăreanu.
- A doua, Domnica, era fiica străbunicului meu și a Catrinei Muscalu (?) de la Cătămărești, lângă Ipotești, cu care îl mai avea pe Vasilică Murariu. Se căsătorește cu Ion Axini(e)i la 16 februarie 1886 în Cucorăni și era străbunica lui Dumitru Axiniei în etate de peste 90 ani, pe care l-am întâlnit personal… Despre străbunicul meu Gaftoneanu, Ion știam că fusese crescut la M-rea Agafton de către o mătușă Paraschiva și de către niște măicuțe… Agafia, (E)lefteria, Fivea (Fevronia?)… iar dintre urmașii săi cu nevestele Ruxandra, Catrina și Maria, mai erau gemenele Paraschiva si Maria, regăsite la Bursuceni și Corocăiești, apoi băieții Ion, Gheorghe, Dumitru, Costache și Ananie, cel care a fost bunicul meu și care a copilărit la conacul Eminovici. Interesant este că, în povestirea familiei mele, nu apărea pe nicăieri numele de Eminescu și asta pentru că familia Eminescu fusese inițial Eminovici, iar până pe la 1900 și ceva, cât a trăit străbunicul meu, Poetul Eminescu era cunoscut doar de către apropiații săi din elita cunoscătorilor de carte și, desigur, de către cititorii presei tipărite…
- Când eram copii, ni se povestea despre o Domnică tânără, cea care l-a îngrijit pe străbunicul meu Ion pe când acesta era văduv și avea cam 90 de ani, undeva pe vremea epidemiei de tifos exantematic din timpul primului război, așa rămăsesem cu bănuiala că Domnica era fata lui și că ar fi murit odată cu acesta.
- Întrucât am avut acces doar foarte târziu la colecțiile de registre predate la Arhivele Naționale, găsesc recent că singura Domnică decedată în apropierea datei de 16 martie 1917, atunci când a murit străbunicul meu, mai exact la data de 20 februarie 1917, figurează ca fiind o persoană de 35 de ani… Este o adevărată revelație și viitoare sursă sursă de controverse atunci când citesc mai departe- Domnica, fiica lui Gheorghe Eminovici (!), subliniez numele de Eminovici, și a Raveicăi, căsătorită cu Gheorghe Scripcariu, str. Lipschi (Lipscani, actualmente Vîlcelei) nr. 14, născută la Zvoriștea!
- Doar că aceasta nu putea fi cealaltă Domnică, fiica străbunicului meu, Ion (1826-1917), nepot al lui Alexa Potloff-Donțu, străbunicul lui Mihai Eminescu, și fost paracliser, clopotar la bisericuța familiei Eminovici, prim consilier al comunei Cucorăni, împuternicit al satului Cătămărești, regăsit în zeci și zeci de acte ca martor la nașteri, cununii, înmormântări și altele.
- …Reiau în context faptul că moara lui Știbor (boierul Hodco Știbor din divanul dregătorilor lui Ștefan cel Mare), pe firul apei Siretului, însemna localizarea Bursuceniului, satul meu natal, de pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar Vadul Donțului (vadul de la Stamate spre Corni, Sarafinești) de lângă această moară îl amintea pe străbunicul matern Alexa al copiilor din familia Eminescu…
- …Cert, numele de familie Scripcariu exista și la Cucorăni… Scrisesem în cartea mea „Nașterea, renașterea și stingerea unei legende”… „La adresa din Botoșani, str. Ioan Missir nr. 28, fostă Popăuți nr. 166 pe la 1899, atunci când a murit Maria Gaftoneanu, a treia nevastă a străbunicului meu, am găsit-o pe Maria Murariu, o doamnă mai în etate, mama lui Romică Murariu. Bănuitoare, necooperantă, fără chef de vorbă, spune ceva greu inteligibil că ea e din neamul lui Scripcariu din Cucorăni…”
- …1. Decedată la vârsta de 35 de ani la Botoșani, simplă coincidență de nume sau să fi fost într-adevăr Domnica Eminovici-Scripcariu strănepoata dascălului VASILE EMINOVICI de la Călinești-Cuparencu? Cu datele avute la îndemână deocamdată, așa se pare…
- …2. Cum de a ajuns strănepoata lui Vasile Eminovici (Vasile-Ioan-George-Domnica) de la Călinești-Cuparencu la Botoșani, în proximitatea familiei străbunicului meu Ion Murariu-Gaftoneanu?
- …3. Înrudirea de spirit este mult mai importantă decât cea fizică, totuși numele Domnicăi Eminovici nu e consemnat în niciuna din schițele genealogice din studiile eminescologice…
- (Cercetarea va continua la Arhivele Naționale de la Botoșani și Suceava, apoi vom face cuvenitele rectificări, după consultarea cu bunul prieten eminescolog NICOLAE IOSUB).
Articole asemănătoare
- CERCETARE EMINESCOLOGICĂ ÎN ARHIVE. SIMPLE COINCIDENȚE HA-LU-CI-NAN-TE?
- Din ,,Ochiul soacrei”, revista ,,Plumb” din Bacău…
- Drept la replică. ,,O altă (re)descoperire legată de familia Poetului Mihai Eminescu? Călinești-Cuparencu, satul bunicului patern al (Poetu) lui Mihai Eminescu, cantorul Vasile Eminovici”
- Clarificări despre cele două simboluri funerare de la Călinești-Cuparencu, satul sucevean al lui Vasile Eminovici, bunicul patern al Poetului Mihai Eminescu
- O altă (re)descoperire legată de familia Poetului Mihai Eminescu? Călinești-Cuparencu, satul bunicului patern al (Poetu) lui Mihai Eminescu, cantorul Vasile Eminovici
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania