•  – Alin, se aud zgomote ciudate. Vine noaptea. Din pădure coboară stihii. Du-mă înapoi  la maica Ev dochia.
• – Știi bine că asta nu se poate.Suntem la 300 de kilometri distanță. Sunt cu tine și vei fi în siguranță. Vom dormi în același sac turistic încălzit cu baterii.
• – Pune-ți pofta în cui. Mai bine dorm îm mijlocul poienii, chiar dacă voi fi vizitată de bursuci.
• – Axinia, nu ești normală. Sacul meu se poate ridica la trei metri deasupra solului. Are acumulatori speciali. Eu am laser pentru autoapărare. De mâncare avem meniu cosmic deshidratat.
• – Nu mă interesează. Eu nu mai dorm cu tine.  Ești un mincinos și m-ai atras într-o aventură pe care nu mi-o doream. Mâine plec pe jos la primul schit din zonă.
• – Te credeam o fată curajoasă. Se vede că ai fost pregătită pentru cratiță. Gata! Eu mă culc.
• – S-ar putea să nu mă mai găsești aici când te trezești.
• – Mare pagubă! Ce-am avut și ce-am pierdut.lapte acru și bătut.
•           Microreceptorul lui Alin transmitea un mesaj codat. Alin introduse decodorul și citi: „Încercați să urcați spre Poiana Albă. Vă așteaptă un troliu.  Parola este „ Con de brad”  Vă așteaptă o surpriză. Abia așteptăm s-o cunoaștem pe Axinia, cea de a patra membră a echipajului „Dor de stele”.
•           Ascutând mesajul, fosta călugăriță fu cuprinsă de neliniște. Evenimentele se precipitau și nu era pregătită pentru o aventură cosmică. Făcu o cruce mare, spuse în gând o rugăciune și porni alături de Alin spre locul de întâlnire cu vehiculul trimis de posibilii viitori socri.
•        Alin avea un fel de ciudă  că s-a potcovit cu o prefăcută. A căzut prea ușor în plasa erotică a mironosiței.Putea găsi ceva mai de soi în locul acestei frivole călugărițe. Cine știe câți călugări au privatizat-o prin cotloanele mănăstirii.  Nu a părut deloc surprinsă când Alin a lăsat-o goală –pușcă. A râs în continuu, prefăcându-se că nu știe despre ce e vorba. A jucat puțin teatru , mimând orgasmul. Plăcerea amorului i-a trecut repede ca după un pahar de afinată sfințită. Ascundea ceva și se comporta ciudat. În adâncuri mocnea o suferință ascunsă. Va afla Alin vreodată ce taină îi paralizează sentimentele?
•           În negura pădurii se auziră gemetele unui motor oboist. Alin o luă pe Axinia de umeri tremurând de frig și de frică și o ajută să urce scara cam înaltă a triciclului trimis de soții Antonică.
• Axinia îșj pierdu un adidas,dar nu mai era timp să-l recupereze.Microvehiculul nu putea aștepta. Aruncă și celălalt pantof.Triciclul se înălță cam cinci metri și se îndreptă spre nord,o direcție pe care Alin o știa déjà. Acolo se afla modulul spațial de antrenament.Deasupra lor puteau păpușarii care îi aruncară Axiniei adidașii de firmă. Alin rămase surprins. Nu mai înțelegea nimic. Păpușarii le erau prieteni sau dușmani? Totul semăna cu un basm în care zmeul devine erou pozitiv.Se simte spiritul basmului „Înșir-te Mărgărite al lui Victore Eftimiu, iar personajele par a fi copiate cu două –trei modificări. Cei doi tineri vor avea la ce să reflecteze când se vor plictisi în capsula comică. Până atunci mai au cale lungă.

        VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR