Nicolae Stroe (numele adevărat, Stroe Nacht, cunoscut ca N. Stroe) s-a născut la 5 mai 1906, în satul Răcăciuni, comuna cu același nume, județul Bacău, Regatul României și a murit la 24 iunie 1990, la Tel Aviv (Israel), unde a și fost înmormântat. A fost un renumit actor, regizor de teatru și film, compozitor, scenarist, textier și comic român de origine evreiască. A fost căsătorit de două ori și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Academia de Belle-Arte (astăzi, Universitatea Națională de Arte) din București. În perioada interbelică, a format, împreună cu Vasile Vasilache, celebrul cuplu umoristic Stroe și Vasilache, susținând numeroase spectacole și turnee în țară și în Franța, Turcia, Liban, Egipt și Israel. A fost regizor și actor în filmele „Bing-Bang” (1935) și „Ora veselă” – scurtmetraj (1936), fiind distribuit și în serialul de televiziune „Toate pânzele sus!” (1977). A înregistrat discurile extended play „Alo, aici e Stroe!” (1966) și „Cuplete” (1972). Este autorul cărților „Alo!!! Vă povestește Stroe” (1978), „77 de ani în 200 de pagini” (1983) și „Alo, aici e Stroe!” (2019), iar Eugen Stroe (fiul său) i-a dedicat volumul „Stroe, Vasilache – aplauze” (1998, 2009, 2011). Radiodifuziunea Română a editat compact discul „Alo, alo, aici e Radio! – scheciuri și cuplete cu Stroe și Vasilache” (2011). A primit titlul de Artist Emerit și Ordinul Meritul Cultural, clasa I, iar Casa de Cultură din Răcăciuni îi poartă numele.

Vasile Vasilache s-a născut la 26 octombrie 1907, în târgul Huși, județul Vaslui, Regatul României și a murit la 4 aprilie 1944, la București, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Capitală. A fost un reputat actor, regizor de film, compozitor, scenarist, textier și umorist român. A fost căsătorit și a avut un fiu natural și altul adoptat. În perioada interbelică, a format, împreună cu Nicolae Stroe, celebrul cuplu umoristic Stroe și Vasilache, susținând numeroase spectacole și turnee în țară și în Franța, Turcia, Liban, Egipt și Israel. A fost regizor și actor în filmele „Bing-Bang” (1935) și „Ora veselă” – scurtmetraj (1936), fiind distribuit și în pelicula „Câinele său” (1935). Radiodifuziunea Română a editat compact discul „Alo, alo, aici e Radio! – scheciuri și cuplete cu Stroe și Vasilache” (2011).

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

Despre activitatea artistică a celebrului cuplu de umoriști, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 23 iulie 2012, la Bacău.

– Domnule Eugen Șendrea, cine au fost Stroe și Vasilache?
– Acesta a fost cel mai iubit cuplu umoristic interbelic, unul cum rar a avut pământul românesc. Cupletele lor erau ca vinul tonic; îți dispărea încruntarea de pe frunte, izbucneai într-un râs sănătos și benefic, iar necazurile se topeau ca zăpada sub soarele de primăvară. Totul a durat până în 1944, când Vasile Vasilache a murit prematur; o pierdere grea, care n-a mai fost compensată niciodată. Nicolae Stroe și-a continuat cariera de unul singur, apărând, ani în șir, în populara emisiune Ora veselă, a cărei primă ediție a fost transmisă la 9 ianuarie 1929 de Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România [în prezent, Societatea Română de Radiodifuziune]. Când se auzea la radio: „Alo, alo, aici e Radio!/Stroe și Vasilache,/Care fac veselie/Cu o glumă fistichie…”, ascultătorii își lăsau treburile, ascultându-le, extaziați, cupletele.

– Care au fost etapele carierei lui Nicolae Stroe?
– A fost fiul arendașului Benjamin Nacht și al Zeldei (născută Gittner), iar în destinul său era scris să devină actor. Foștii colegi de clasă și-l aminteau mereu neastâmpărat și pus pe șotii, imitându-și la perfecție atât camarazii, cât și profesorii. În schimb, unicul său frate, Isaiia Răcăciuni [numele real, Isaiia Nacht], viitorul prozator, dramaturg, poet, memorialist, traducător și editor, era liniștit și ascultător. În 1909, s-a mutat, împreună cu familia, la București. A debutat ca figurant la Teatrul Mic, continuându-și cariera, pe rând, la Teatrul Maria Ventura, Teatrul de revistă Alhambra [ulterior, Alhambra-Excelsior], Compania Cărăbuș a lui Constantin Tănase, Teatrul Barașeum [astăzi, Teatrul Evreiesc de Stat], Teatrul Majestic, Teatrul Atlantic, al cărui cofondator a fost, și la propria trupă de teatru, pe care a înființat-o după pensionare. Peste tot, a compus muzică, a scris texte, a interpretat scheciuri și cuplete, a regizat spectacole de revistă și a dansat. S-a căsătorit cu actrița Nora Piacentini, de care a divorțat, recăsătorindu-se cu artista Rolanda Camin, cu care a avut doi copii. În 1977, a emigrat, împreună cu ai săi, în Israel, stabilindu-se la Tel Aviv, unde a continuat să apară în spectacole de revistă până aproape de deces.

– Despre Vasile Vasilache, ce puteți spune?
– Se știu foarte puține amănunte despre el. Sunt cunoscute activitatea lui artistică din teatru și film, precum și succesul imens pe care l-a avut. A fost căsătorit cu actrița Tanți Căpățână. Fiul său natural a fost cunoscutul și apreciatul compozitor și textier de muzică ușoară Vasile V. Vasilache [Vasile Vasilache Junior]. Celălalt fiu, din căsătoria anterioară a soției sale, este fostul fotbalist și antrenor Florian Cheran, pe care l-a înfiat. A murit în timpul bombardamentului anglo-american asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944.

Florin Bălănescu