Roade pentru nepoți, gest pentru identitatea de neam. Prefață la cartea ,,Valurile vieții. Însemnări”, Ovidiu Chelaru; Botoșani: Agata, 2024

Ovidiu Chelaru este o personalitate remarcabilă, iar demersul meu de a explora și de a evidenția contribuția Domniei Sale în literatură botoșăneană îl consider ca fiind un gest de admirație și respect. Și-l voi susține prin argumente, pe care le-am prezentat public nu în mai puțin de 15 ani, aplecându-mă cu grijă asupra tuturor cărților apărute sub semnătura domnului Ovidiu Chelaru, din 2011 încoace.

Mai întâi, trebuie să-mi reamintesc Lecția de Latină pe care mi-am însușit-o de la Ovidiu Chelaru, după lectura cărții Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei, care este mult mai mult decât o simplă învățătură despre limba latină. Ea reprezintă un verum aditum[1] pentru educație și civism, care se adresează unui public divers, de la cei mici la cei mari.
În opera Domniei Sale,  Ovidiu Chelaru explorează teme variate, de la tainele iubirii (cum ar fi dragostea stearpă și dragostea înțeleaptă) până la aspecte ale mediului social și politic, precum luxul și tainele naturii. În esență, lectura cărților sale încurajează cititorii să descopere aspecte ascunse ale propriei personalități și să devină mai puternici și rezistenți în fața provocărilor vieții. Reziliența umană nu este o trăsătură statică, ci se adaptează pe măsură ce trecem prin diferite etape ale vieții. Autorul, cu o vastă experiență de viață, înțelege acest fenomen și îl explorează în profunzime. Astfel, Ovidiu Chelaru este de mult un fel de Coroi contemporan, un luptător pentru dreptate și un promotor al valorilor civice. Prin poezie, ne îndeamnă să fim conștienți de puterile noastre interioare și să le folosim în beneficiul societății. Și n-am greșit când am zis că semnatarul atâtor cărți cu conținut incitant este un  boț  cu ochi[2], o ființă înzestrată cu sensibilitate și înțelepciune, care ne împărtășește învățăminte valoroase.

Același ton și în A II-a lecție de Latină cu Ovidiu Chelaru!, unde am perceput o conexiune între trecut și viitor, o punte a memoriei literare. Aici, ne îndeamnă să privim în ambele direcții: să ne conectăm la rădăcinile culturii și să proiectăm înainte către o lume mai bună. Am înțeles profund că această lecție nu este doar despre declinații și conjugări, ci și despre sapientia, humanitas et civilis[3]. Din a doua lecție de latină am reținut că munca scriitorului, Ovidiu Chelaru, este o fereastră către cunoaștere și evoluție. Prin intermediul creațiilor literare, bine croite, consolidează puntea între generații, încurajându-ne să ne amintim de trecut și să construim un viitor mai bun. Am zis și nu am greșit: Ovidiu Chelaru rămâne un vivant senior, un ghid pentru cei care doresc să înțeleagă mai profund lumea și societatea vremurilor de astăzi. Versurile sale sunt ca niște straie sfinte, brodate cu firul timpului și al înțelepciunii, care ne poartă prin trecut pentru clarviziunea viitorului. Așa cum Ovidiu Chelaru a țesut aceste stihuri, așa și noi putem să ne țesem propriile noastre straie, să ne îmbrăcăm în cuvinte și să le purtăm cu demnitate.

Ovidiu Chelaru, ca un țesător iscusit, a creat o țesătură din petalele florilor, din frânturile de timp și din amintirile încălzite de soare. Această țesătură este ca o mantie, o pânză subțire care ne învelește și ne poartă prin istorie. Florile, cu delicatețea lor, sunt precum cuvintele sale, iar cenușa vremii este ca un pământ fertil în care aceste cuvinte prind rădăcini. E un mod specific al Domniei sale de a nu lăsa amintirile să se risipească, ci să fie împletite într-un tablou viu, în care fiecare floare are o poveste, care ne amintește că suntem parte dintr-un șir nesfârșit de vieți și că fiecare cuvânt rostit sau scris este o fărâmă dintr-un mozaic mai mare. Așa cum florile se deschid la soare, așa și cuvintele lui Ovidiu Chelaru ne deschid mințile și inimile către frumusețea și înțelepciunea lumii. Această țesătură este o comoară, iar autorul rămâne un țesător al timpului, un călător prin amintiri și un dătător de sens.
Așa, bunăoară, ni se vorbește despre colegii din timpul studiilor universitare că sunt adevărați eroi în lupta pentru propășirea nației paupere. Prin cuvintele lor, prin poezie și prin acțiunile lor, ei au contribuit la ridicarea și îmbogățirea spiritului românesc, într-o perioadă când poporul român a trecut prin grele încercări. Acești eroi nu au purtat arme sau armuri, dar au luptat cu puterea cuvintelor și a ideilor. Ei au fost purtătorii flăcării culturii, au deschis minți și au inspirat generații întregi. Prin scrierile lor, au adus lumină în întuneric și au arătat că educația și cultura sunt arme puternice în lupta pentru o națiune mai bună. Sigur, am constatat că Ovidiu Chelaru și colegii săi universitari au fost gardienii memoriei, păstrând vie flacăra cunoașterii și transmițând-o mai departe. Ei au fost pionierii progresului, deschizând drumuri și construind poduri între trecut și viitor.
Ovidiu Chelaru, în lirica sa, a devenit un vivant al cuvintelor, un călător prin universul sensurilor și al emoțiilor. El nu este doar un poet, ci și un alchimist al limbii, care transformă cuvintele în aur. Prin metafore și simboluri, el ne poartă în călătorii interioare, ne trezește simțurile și ne face să privim lumea cu alți ochi. Lirica sa este vie, pulsând ca un ritm cardiac, și ne îndeamnă să fim mai atenți la frumusețea din jurul nostru. El este un gardian al sensurilor, un căutător de adevăr și un dătător de lumină. De aici am învățat că, așa cum vinurile vechi devin mai bune odată cu trecerea anilor, așa și operele lui Ovidiu Chelaru capătă profunzime și înțelesuri noi, conturându-i, astfel, un profil de călător prin timp și spațiu, ca un jalon de a privi dincolo de aparențe și să descoperim frumusețea ascunsă în cuvinte.
Ovidiu Chelaru, într-o evoluție de la condescendență la desfidă, a explorat adâncimile cuvintelor și a provocat limitele limbajului. El a trecut de la o atitudine superioară la o abordare curajoasă și îndrăzneață. Astfel, Ovidiu Chelaru nu este doar un poet, ci și un căutător de adevăr și un provocator al status quo-ului de a descoperi profunzimea cuvintelor, pentru că acolo se ascunde adevărul.
Ovidiu Chelaru, o poetică a senectuții ! Ca atare, pot spune că autorul acestei cărți este un exponent al senectuții în poezie. Prin versurile sale, despre viață și timp, aduce lumina înțelepciunii acumulată de-a lungul anilor. Poetica senectuții Domniei Sale nu este doar despre trecerea timpului, ci și despre frumusețea și profunzimea experiențelor trăite și ne arată că vârsta nu este un obstacol, ci o oportunitate de a reflecta și a crea.
Lecturând această carte îmi permit să consolidez o concluzie concretizată ca efect al impresiilor percepute din celelalte cărți publicate sub semnătura venerabilului scriitor Ovidiu Chelaru, un aparținător al Bucovinei, unde și Botoșaniul se regăsește.
A fost o vreme când bătrânii erau respectați, ogoarele și gospodăriile din vatra satului erau la timp arate și îngrijite, iar câinii toți aveau stăpâni. Tot omul, îmbrăcat modest cu specific național, știa de rușine și înțelepciunea creștină era respectată. Era o vreme când cuvântul era respectat în relațiile sociale și interpersonale, azi nici legile nu se mai respectă.
Și toate acestea pentru că, astăzi, omul politic nu mai e omul politic, este politician. Omul politic este om de știință sau cel puțin înzestrat cu cunoștințe solide despre  relațiile sociale și economice, pentru a genera o activitate concentrată pe orientarea muncii unor grupuri sociale demne de a controla puterea de stat în domeniul administrării treburilor și interesele cetățenilor săi. Politicianul este tot un om politic, dar o specie mai răspândită, care face politică pentru interesul personal sau de grup și se luptă, deci, pentru dezvoltarea individuală, făcând din politică un instrument pentru a se infiltra în pozițiile cheie din administrația de stat. E o realitate! Și, de aceea cuvântul politician, semiotic, în cotidian a lăsat, deja, o percepție negativă, dezgustătoare. Pe bună dreptate, politicianul mai este denumit și omul  impolitic, adică împotriva unei politici demne pentru respectarea ideilor doctrinare ale partidului din care face parte.
Acestea sunt vremurile de azi reflectate în operele înțeleptului și îndârjitului om de litere, Ovidiu Chelaru.

Citare:
ISTRATE, Ion. Lecția de Latină cu Ovidiu Chelaru; A II-a lecție de Latină cu Ovidiu Chelaru, o punte a memoriei literare pentru vremurile trecute și prezente înspre viitor; O carte cu sfinte straie. Stihuri scrise de Ovidiu Chelaru; Ovidiu Chelaru, țesătura florilor din cenușa vremii; Ovidiu Chelaru şi colegii, eroi, pentru propășirea nației paupere; Ovidiu Chelaru, Lirica vivantă chelaruiană; Ovidiu Chelaru, vivantul senior; Ovidiu Chelaru. De la condescendent la desfidă; Ovidiu Chelaru, o poetică a senectuții. Articole publicate în revista Luceafărul (www.lucafarul.net): Botoșani, 2011 – 2024.
Botoșani, 10 Martie 2024
Ion Istrate

Note:
[1] Lat.:  demers adevărat
[2] A pune pe adeversari cu botul pe labe.(n.a.)
[3] Lat. : înțelepciune, umanitate și civism.