Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Sub semnul lui Mihai Eminescu, 163. Gabriela Moga Lazăr – rămâne ambasadoarea artei tradiționale românești

Luceafrul,11-2009Sub semnul lui Mihai Eminescu, 163

Gabriela Moga Lazăr – rămâne ambasadoarea artei tradiționale românești

E nevoie ca, în aceste zile marcate de omagierea Poetului Mihai Eminescu cu prilejul împlinirii a 163 de ani de la naștere, să aducem un pios Omagiu unui suflet de o noblețe rară, Gabriela Moga Lazar, ambasadoarea culturii tradiționale românești la Paris.
Din 28 decembrie 2012, Gabriela Moga Lazăr și-a trecut spiritul în eternizare.
 Gabriela Moga Lazăr s-a născut, în 1926, lângă Cluj. Este fiica lui Dumitru Moga, militant unionist, care a fost prezent la Adunarea de la Blaj, în 1918, pentru a cere unirea Transilvaniei cu Țara.
Gabriela Moga Lazăr a studiat la Universitatea din Cluj, s-a specializat în arta tapițeriei, după care s-a stabilit la Iași. Aici, ca profesor în domeniul tapițeriei și într-o bună colaborare cu Emilia Pavel – renumit etnograf -, a pus bazele unui nou curent în arta și tapiseria românească, ca tranziție între arta populară și cea modernă. ,,În viziunea Gabrielei Moga Lazar tapiseria devine o artă de sinteză, însușindu-și un câmp ornamental vast, revendicabil nu numai covorului moldovenesc, ci și tuturor țesăturilor noastre, precum și ornamenticii celorlalte sectoare ale artei populare româneşti. Stăpânind un limbaj aparte și pe deplin constituit, tapiseriile sale au tangențe vizibile cu o artă vecină cu pictura. Întâlnim aceeaşi aspiraţie spre claritate, echilibrul în compoziție, măsură și ritm, dar mai presus de toate, preocuparea vizibilă de a armoniza culorile; nu atât energiile lor integrale, cât nuanțele acestora.”(Gheorghe Macarie).
 Gabriela Moga Lazăr l-a venerat pe Eminescu, semn că Poetul și-a găsit loc printre creațiile Domniei Sale. Și aceasta, nu numai prin acea că i-a fost realizat un portret, ,,un subtil amestec de tonuri și semi-tonuri de alb și brumăriu (culorile naturale ale lânii) și lucrat cu fir gros în stilul vechiului țol românesc”, un veritabil exemplu al măiestriei artistei, dar și concepția artistică, pe care o descoperim prin interpretarea creațiilor, reflectă tocmai spiritul eminescian ca formă, în esență, a conștiinței sociale, oglindind o realitatea în imagini expresive a culturii noastre tradiționale. În acest mod, artista a desțelinit zestrea moștenită ce aparține poporului român, ca urmare a unei muncii istovitoare de secole pentru a-și asigura existența, o muncă înnobilată de un talent genial, găsită în arta tradițională. În același timp, portretul Poetului din tapiseria – Gabriela Moga Lazăr – unde ,,Eminescu e redat într-un simbolist de repaus generator în spaţiu” (Bernard Delattre, după Olga Lucuța, bibl.cit) ne mai sugerează ideea de geniu: ,,haosul din care naşte geniul Eminescu este o mişcare inversă celei ştiute, fiindu-i proprie excepţia, fiindcă el vine din nebănuite vremi pentru a dăinui, spunându-ne cine suntem şi cui aparţinem” (Laurenţiu Şoitu în “Milcovul”, după Olga Lucuța, bibl.cit).
 În altă ordine, prezența tapiseriilor Gabrielei Moga Lazăr la Paris, în cadrul expozițiilor anuale organizate la ,,Salon des Independants, Grand Palais”, acolo ,,(…) unde creaţia ei a stârnit un binemeritat ecou pozitiv, (…) în Franţa, la Aubusson, se află ceea ce lumea cunoscătoare numeşte „capitala mondială a tapiseriei.“ (Lucia Olaru Nenati), sunt dovada a ceea ce pe drept trebuie s-o numim ambasadoarea artei tradiționale românești în lume. ,, Căci, în definitiv, care este explicaţia succesului deosebit al acestei artiste chiar pe terenul propriu al tapiseriei prin excelenţă? Cred că, de fapt, simplificând la maxim termenii explicaţiei, Gabriela Moga Lazăr repetă paradigma Brâncuşi.” (Lucia Olaru Nenati)
 Iată, deci, că Patrimoniul cultural românesc s-a îmbogățit cu opera Gabrielei Moga Lazăr, dar ne este greu să acceptăm dispariția pentru eternizare, pentru că ne-a părăsit, acum, când e nevoie mai mult ca oricând de asemenea Oameni.
Sper ca botoșănenii să știe să prețuiască și să omagieze cum se cuvine personalitatea Doamnei Gabriela Moga Lazăr, o artistă româncă, o excepție desăvârșită, care a reuşit să sensibilizeze, în lumea întreagă, gustul pentru arta tradițională românescă.
Să ne închinăm spiritului – Gabriela Moga Lazăr – și să-i mulțumim mereu pentru ceea ce a creat și a lăsat în această lume ca zestre, nouă, românilor!
Cel de Sus s-o ocrotescă pentru a se odihni în pace!
 
 
Bibliografie citată:
1.http://www.rasunetul.ro/tapiseria-romaneasca-viziunea-artistei (Olga Lucuța)
2. Emilia PAVEL: ,,Gabriela Moga Lazăr, prezentă cu tapiserie la Salonul de toamnă de la Grand Palais (Champs Elysées) Paris”, Rev. Luceafărul/oct.2011;
3. Lucia OLARU NENATI: ,,O expoziție de neuitat” Rev. Luceafărul/Ian 2010;
4. Ion ISTRATE: ,,Galeriile ,,Ştefan Luchian” – ,,Forța motrică în cultura botoșăneană”, Rev Luceafărul/nov.2009


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania