Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Iurie Petru Sadovnic ; © Florin Bălănescu (Arhiva personală) 
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Iurie Petru Sadovnic (Orheianu), cel mai important cantautor basarabean de muzică folk-rock, s-a născut la 14 decembrie 1951, în satul Jura, raionul Râbnița și a copilărit în satul Susleni, raionul Orhei, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi, în Republica Moldova), fiind unicul fiu al învățătoarei Fevronia Onofrei și al ofițerului militar, apoi lucrătorului de miliție Petru Tihon Sadovnic. A absolvit Școala Medie din Susleni (1959-1969), după care și-a satisfăcut serviciul militar în orașul Nikolaev, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (1970-1972). A urmat Facultatea de Regie și Arta Actorului a Institutului de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu” (în prezent, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) din Chișinău (1972-1976) și a fost angajat al Filarmonicii Naționale din Capitală (1974-1996), unde a colaborat și cu Teatrul Poetic. S-a căsătorit la 12 iulie 1975, la Susleni, și a avut doi fii. A compus 115 cântece și a interpretat 156 de piese, a editat opt albume proprii, figurează pe 16 discuri colective și este producătorul unui alt album. A publicat un volum de versuri și a apărut în 15 filme (două artistice, cinci muzicale și opt documentare) și trei spoturi publicitare. A fost invitat în numeroase emisiuni de radio (prima în luna noiembrie 1978) și de televiziune (ultima în luna martie 2020), fiind menționat în diverse surse tipărite (volume, publicații) și electronice. A susținut peste 1.000 de recitaluri și a efectuat turnee în Bulgaria, Cehoslovacia, Danemarca, Franța, Mongolia, Polonia, Republica Democrată Germană, Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina, Ungaria și U.R.S.S. (1975-2020). A cântat în Piața Victoriei (astăzi, Piața Marii Adunări Naționale) din Chișinău, cu prilejul Marii Adunări Naționale de la 27 august 1989, și pe front, pentru ostașii care au luptat în războiul din Transnistria, la 1 iunie 1992. A fost distins cu peste zece importante premii, ordine, medalii și titluri. A murit la 7 iunie 2021, la Chișinău, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Central din oraș la 9 iunie, când a fost instituit doliu național.

Iurie Sadovnic (compoziții, texte, voce și chitară) a fost și a rămas cel mai important cantautor basarabean de muzică folk-rock. Despre participarea sa la Cenaclul Totuși, iubirea, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 12 octombrie 2005, de la domiciliul său din Chișinău.

– Te salut, Iurie Sadovnic!
– Și eu te salut!

– Când și unde ai fost prezent în Cenaclul „Totuși, iubirea”?
– În primii ani de după 1989, am participat la mai multe turnee prin țară; ultimele reprezentații, care îmi sunt mai proaspete în memorie, au avut loc, în luna mai a anului 1994, la București și în Oltenia – la Craiova, Bârca, Poiana Mare și Dăbuleni.

– Ce amintiri ai de atunci?
– Îmi aduc aminte, cu mare plăcere, tremur în suflet și noduri în gât, cum se spune la noi, în Basarabia, de extraordinarele spectacole la care am luat parte în anii aceia. Îmi amintesc, cu nostalgie, de zilele petrecute alături de colectivul minunat al cenaclului și de Adrian Păunescu, care a vrut să facă – și nu știu dacă a mai reușit altcineva până atunci – o Românie inteligentă, care, acum, o spun cu părere de rău, se vrea manelistă. Pentru asta, s-a zbătut și a consumat foarte multă energie în școli, în săli de spectacole, pe stadioane, la radio și la televiziune în folosul a milioane de români din țară, din Basarabia și din diaspora. Toți își luminau sufletele de la flacăra cenaclului și primeau acea lacrimă și acel izvor de muzică și de poezie curată, ca și de inteligență românească adevărată. Pe când, astăzi, cu regret o mărturisesc, valorile naționale s-au diluat și, de aceea, unii de la noi numesc țara „Romanelia”. Atunci, am trăit clipe extraordinare și, cât încă mai am putere, aș vrea să le retrăiesc.

– Ce a mai rămas din experiența și amintirea acelor ani?
– Și eu, și basarabenii mei purtăm în inimi sămânța de puritate și de românism pe care spectacolele acelea au sădit-o în noi. Dacă, într-o zi, ne vom aduna, iarăși, cu toții, grămăjoară, atunci acea zi se va datora, în bună parte, și cenaclului, ce a ținut treze, zi de zi, sentimentul național și conștiința de neam.

– Îți mulțumesc pentru gândurile pe care mi le-ai încredințat și pentru toate realizările tale muzicale!
– Și eu îți mulțumesc pentru prilejul de a-mi reaminti clipe atât de dragi!

Florin Bălănescu