• M-am întors acasă spre toamnă,
• Râul curgea în urma mea,
• Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor,
• Soarele se rostogolise în brazde.
• O tristețe amară mă bătea cu amurguri,
• Că nu am mai fost recunoscut de fântâni,
• Sora mea crescuse înaltă și subțire, floare peste
• Sufletul mamei,
• Nucul îmbătrânise și dinții de frunze îi cădeau,
• tremurând…
• Mama cosea grădina în borangic și nu obosise
• Căutându-mă prin țară,
• Tata număra lacrimile fântânii…
• Am lăsat la poartă vântul și ploile cu soare
• Și am îmbrățișat pe mama, întinerind-o…

Al.Florin Țene