• De ieri s-a prin zare în lumină
• Să văd cât de frumoasă s-a făcut femeia
• Îmbrăcată cu umbra anilor mei
• Și cu speranța ascunsă în mare oglindă
• Când zâmbetul meu navighează cu zâmbetul tău
• Și cerul somnoros ca o frunză se întinde.
• Numai distanța rămâne fără bilet în gară
• Mâine ți-aș trimite un colet cu multă iubire
• Dar ziua se topește încet, prea lungă
• Noaptea își schimbă zborul cu zborul de zi
• Când eu merg fluierând cu vehicul de mână.
• Atunci glasul plecării se împreunează curgând
• Speranța iubirii așteaptă afară să fumeze
• Parfumul copacilor aproape nuzi.
• Pământul pășește bețiv prin studiului de vie
• Soarele dansează ca un evantai la nuntă.
• Vrea să te vadă femeie, cum te-ai îmbrăcat?
• Pentru prezent și viitor, numai cu mine
• Dansând în oglinda vieții mereu Împodobită
• Lăsând glasul iubirii peste noi să curgă
• Ca un taifun cu rădăcini mereu împădurit
• Răscolind glasul iubirii peste noi
• Ca două linii și mereu împreună
• Iar liniștea iubirii să fie altarul meu
• Altar măreț cu două infinite înalte
• În care să se închine trecutul tău cu trecutul meu.

Dumitru Petras