3 comentarii la acestă însemnare

1. g.h. spune:

   26 ianuarie 2013 la 12:53

   D-le Gaftoneanu, dupa acel „Alungați ciorile de pe mantia lui Eminescu!”, inteleg ca acum vreti sa le alungati si pe alea de pe mantia lui Shakespeare?

2. RELU S. spune:

   27 ianuarie 2013 la 12:49

   ACTUALITATEA BOTOSANEANA. O C H I U L S O A C R E I.

   Există în Botoşani un poet care prin tot ce face, scrie şi spune, ar fi suficient să i se recunoască talentul şi autenticitatea.
   Circulă, în acelaşi timp, un concept al scriitoarei Lucia Olaru Nenati, acela al ordinului ortomanilor, şi care i-a fost sugerat (eu cred că de divinitate) după ce a încercat să citească în altă cheie „Mioriţa”. Explică Lucia Olaru Nenati: „Căci de ce se vorbiră cei doi ciobani, Ca să mi-l omoare / Pe cel moldovean”? Simplu: „Că-i mai ortoman / ş-are oi mai multe, / Mândre şi cornute, / Şi cai învăţaţi, / Şi câini mai bărbaţi…”. Adică pentru că acesta le este superior prin calităţi fizice şi morale ( ortoman – adică om drept, corect, cum zice sufixul de origine greacă orto, prezent şi în cuvântul ortodox, cu sensul de dreaptă credinţă), bine făcut ( „feţişoara lui / spuma laptelui” ş. a ) şi prin asta apt de a-i umbri pe cei doi care nu se simt a fi în largul lor în preajma lui, ci eclipsaţi, complexaţi, stingheriţi de personalitatea sa. Asta pentru că, implicit, ei nu sunt atât de dăruiţi, de vreme ce-l recunosc pe el a fi mai ortoman. Decât cine? Decât cei doi, desigur! Aşadar, de vină e zestrea, dotarea lui morală şi fizică nativă, dar şi cea materială, dobândită ca rezultat al vredniciei sale, al capacităţii de-a acţiona constructiv, pe care ei nu se simt în stare s-o dobândească altfel, ci numai prin crimă şi jaf. Căci dacă ar putea s-o obţină altfel nu s-ar deda la păcate de moarte”.
   Psihologii ar trebui să adauge un alt complex la lunga listă pe care au întocmit-o , numit complexul neortomanului, pe când pedagogii ar trebui să adauge atitudinilor şi pe cea absolut creştinească, atitudinea ortomanului.
   Continuă Lucia Olaru Nenati: „ Deci sfânta invidie a celor ce se simt inferiori insului de excepţie dinamizează fapta abominabilă ce constituie nucleul baladei, recunoscută ca exponenţială pentru tipologia etnică românească”.
   Cei ce doresc să aprofundeze ideea pot citi în „Luceafărul românesc” ( Canada) articolul destul de documentat şi plin de exemple concrete al Luciei Olaru Nenati, intitulat „Ordinul Ortomanilor, un eseu despre „Mioriţa”. Eseul se poate găsi şi în „Operaţie pe cord deschis”, o antologie a textelor premiate la Concursul Naţional de Literatură „Nihil sine deo!”, ediţia I, Braşov, 1997, la care a primit, alături de „Eseu despre cruce”, Premiul „Mira” pentru eseu.
   Poetul despre care pomeneam în prima frază este Dorel Mihai Gaftoneanu. Rămâne să ghiciţi cine sunt cei doi care „se vorbiră / şi se sfătuiră / ca să mi-l omoare / pe cel gaftonean, / că-i mai ortoman”? (GEO BANCARU)

3. MARIA UNGUREANU-pensionara spune:

   30 ianuarie 2013 la 20:19

   va rog sa ma credeti, sant atat de incantata de ce scrie d-l Gaftoneanu