Pentru Părintele Stareț, Protosinghelul Chiril Zăgrean de la Mănăstirea ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel ” din Rebra-Parva, jud. Bistrița-Năsăud, cele două chemări se completează una pe alta. Pentru el, Preoția se odihnește în Poezie și Poezia se murmură în Rugăciune. Prin amândouă se află în dialog cu Dumnezeu. Cele trei volume de poezii ale starețului Chiril, au un titlu simbolic ,,Gânduri de monah ”, fiind tipărite cu binecuvântarea ÎPS Părinte Andrei Andreicuț și prefațate de arhimandriții Dumitru Cobzaru și Teofil Roman. Fiecare poartă câte un subtitlu de taină duhovnicească : ,, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă ! ”, ,,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă !” și ,,Prea Sfântă Treime, miluiește-mă !”. Ele acoperă o tematică amplă, legată în principal de relația omului cu divinitatea, punând în valoare virtuțile creștinești. Vocea lirică a poetului se scaldă în lumina și căldura unui limbaj religios deosebit de nuanțat. Geografia interioară a acestor volume este dimensiunea artistică a predicilor săvârșite în altarul bisericii. El însuși spune că, inspirația îi vine, mai ales după susținerea Cuvântului de învățătură. Din acel moment, ideile sale curg, sufletul se descarcă, imaginile poetice se împletesc cu frumusețea gândului frumos și curat. Fluentă şi muzicală, poezia lui Chiril Zăgrean este o formă de împărtășanie a propriei inimi. Filonul confesiv, ritmica populară, simplă, dar sinceră și expresivă, precum și structura stilistică bine armonizată dau culoare versurilor sale. Există în poezia preotului stareț o anume sensibilitate și nelinişte interioară, care pot fi pătrunse şi văzute doar de cei care au puterea de a privi dincolo de cuvinte. Sub aspect ideatic, poetul valorifică din plin textele biblice. Termenii religioși primesc valoare estetică prin arta exprimării sale poetice. Este foarte sincer în mărturisirile sale :, ,,gândurile și simțămintele pe care le-am așternut pe hârtie, sunt o ofrandă a sufletului meu…, ,,Mă uit cu drag la oameni,/Din suflet îi iubesc/ Și văd în ei frumosul/ Hristosului ceresc”. Cele trei volume însumează 600 de poezii religioase în care, credința speranța, iubirea, înțelepciunea, adevărul, echitatea, cinstea etc, fac parte din arhitectura sa poetică :,,Ce minunat e omul/Când este credincios,/Credința lui din suflet/Îl ține în Hristos” (Credința), ,,Cinstea ce-am primit-o eu,/De la Bunul Dumnezeu,/Rogu-mă s-o țin curată,/Prin iubire nepătată ”(Cinstea), ,,Doamne, dă-mi înțelepciune,/Să trăiesc cum se cuvine,/Tot ce fac în viața mea,/Să fac după voia Ta”. În alte poezii, Chiril Zăgrean ne vorbește despre viața monahală, despre preoții și călugării care viețuiesc aici în credință și rugăciune :,,Monhism, viață sfântă,/ Tu pe toți îi fericești,/Curățindu-i de tot răul/ Și de patimi sufletești ” (Monahism), ,,Cu evlavie sporită/Stau Doamne, în casa Ta,/Încercând prin rugăciune/Să sfințesc viața mea.”(Cu râvnă duhovnicească). Chiril Zăgrean este un mărturisitor al Iubirii, al Luminii și al Bucuriei. Poeziile sale sunt adevărate rugăciuni și trăiri duhovnicești, scrise cu sufletul și pentru sufletul celor care cred și îl iubesc pe Dumnezeu.
Mircea Daroși
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania