Nici umbra timpului nu vrea să mai vinå acasă
Aerul abiamai respiră,ca o pasăre plutind
Glasul fântânii doarme în cuburi de gheață
Speranța se împiedică și încearcă să meargă
Când fereastra transpiră prin lacrima căzută
Ca o speranță bătrânå și mereu bolnavă
Mâine se trezește ecoul mereu curgând
Din metalul īncins clopotul se lasă
Când drumul plecării își face drum
Sub pașii grei și obosiți de viață
Ieri am råstignit printre lacrimi o sărutare
Sărutare dezbrăcată peste flori de vânt
Răscoliți și voi privirea,n-o lăsați să doarmå
Lăsați apa timpului să vă fiarbă în mâini
Eu aștept noaptea să plece odată
Cum pleacă sărutul din stele născând
Amprente frumoase,amprente în timp,
Lăsați umbra timpului mereu acasă.
Dumitru Petraș
.
Similare