aşa cum mă sprijinisem,
viteaz făcându-mi cruce,
de florile de păpădie
impactul la public
nuanţe de roşu-n grădina albastră
ca vulpile agere a lor pradă
gata să-şi lepede frica
o parte a lunii apoi soarele
acoperea cărarea noastră.

ca altădată
despre dragostea invocată cu o seară înainte
să stăm îndelung la taclale
iluzii printre brusturi
cu faţa în  lacrimi întoarse
către noi
n-ar folosi la nimic acuzaţia
că nu ne-am apărat patria adevărată.

acum când întâmplarea îşi caută o ceată de
susţinători
atât de departe de mine
am suspiciuni cu privire la constuirea cetăţii
e frig afară
trebuiau ziduri mai groase.

 Bucureşti, după apariţia OUG 74/2013