Oportun ! … după ce am citit și recitit volumul de poezii „Explicația tăcerii” al poetului botoșănean, Ștefan Agache.

Ștefan Agache, autorul acestui volum de poezii, este cunoscut în lumea mediului economico-financiar și al instituțiilor care veghează asupra onestității privind comportamentul din relațiile sociale față de a obține și avea proprietatea bunurilor de interes material. Sub acest imperiu, Ștefan Agache pășește cu entuziasm în spațiul intim al poeziei, în care se întâlnesc iubirea, sacrul și filozofia, inundate de apele propriului său univers. După ce își face debutul literar cu volumul de poezii ,,Pustiul cu inimă”, Editura Dacia, 2003, unde și acolo, și aici, găsim un capitol ,,Revărsarea de oglindă”, vine acum cu poeme de o largă rezonanță culturală, dezvăluindu-și o altă latură a personalității sale, aceea de poet care practică o artă angajată social – politic menită de a îndrepta lucrurile și tendințele nepotrivite ale vremurilor pe care le trăim.

Explicația tăcerii, întâmpină cititorii cu „Considerații ale autorului”, o introducere și o clarificare a conținutului creativ literar; poeme inspirate din prevederile diverselor acte normative, majoritatea de natură penală sau fiscală. Autorul menționează clar că referințele la acte normative penale și fiscale sunt incluse pentru a contextualiza poeziile și precizează faptul că orice instituție sau nume de persoane fizice menționate în volum nu reprezintă citarea acestora ca parte, ci sunt utilizate ca licențe poetice. O notare care ne sugerează ficțiunea artistică de a reflecta realitatea prin fantezie, unde autorul folosește elementele juridice pentru a construi un univers poetic.  Ștefan Agache nu-și organizează conținutul acestui volum în capitole, dar întrerupe curgerea poemelor cu o secțiune pe care o intitulează ,,Revărsare de oglindă. II”, pentru că prima revărsare o găsim, cum am arătat mai sus, în volumul de debut ,,Pustiul cu inimă”.

I.
„Explicația tăcerii”, în general, cu o dimensiune nostalgică, reprezintă o bogată paletă de reflecții existențiale încărcate de cugetări prin care mediul, în care își desfășoară traiul autorul, i se pare mai bogat în sensuri și secrete, descoperind a fi necesar în abordare sa teme și mesaje din cele mai diverse: Moralitate, Critică socială, Filozofie și Suveranitate individuală și comunitară etc.
Așa, de exemplu, poemul „În genunchi în livadă” explorează colaborare și suveranitate individuală prin imagini puternice și simbolice. Livada înflorită reprezintă un loc de reflecție și inventariere, unde pomii sunt trecuți în revistă, așteptând decizii ad-hoc. Termeni precum „epicometis hirta” și „colaboratorii de încredere de la SRI, de la STS” aduc în discuție o moralitate colectivă, evaluată și inventariată în funcție de colaboratori. Cromatica pasivă și câmpul tactic al discuțiilor contradictorii subliniază tensiunea și speranța de la nașterea frunzelor, prin care se explică filozofia colaborării. Pe ramuri, petalele trăind la intensitate, altele mai firave căzute în genunchi, sugerează fragilitatea și efemeritatea existenței în absența factorilor esențiali, precum albina. Condiția de a nu-și privi ridurile simbolizează acceptarea timpului și a imperfecțiunilor, fiecare exercitându-și dreptul la suveranitate în mod personal. Cu acest poem, prin analogii și metafore, reușește să împletească teme juridice și existențiale într-o manieră reflexivă și profundă, oferind cititorilor o perspectivă poetică asupra realităților legale și morale.

Dar, ce se mai spun despre poemul „Accize şi alte taxe speciale”, unde ni se oferă o perspectivă introspectivă și critică asupra impactului fiscalității asupra vieții de zi cu zi a oamenilor simpli. Prin intermediul personajului Vasile, autorul explorează temele birocratizării și alienării generate de politicile fiscale. Apelând la Atmosferă (starea de spirit colectivă) și Imagistică, ne descrie figura centrală a poemului, Vasile, ajuns acasă pe trei cărări, un om simplu, dintr-un sat românesc, care se confruntă cu realitățile dure ale fiscalității. Imaginea sa cu cizmele pline de hlei și licoarea aurie evocă un peisaj rural autentic, unde munca fizică este omniprezentă și recompensele par deseori insuficiente. Acciza, un termen necunoscut și retoric pentru Vasile, devine simbolul alienării și neînțelegerii care însoțesc adesea politicile fiscale complexe. Prin reflecțiile asupra banilor cheltuiți în crâșmă și micile economii de buzunar, poemul subliniază povara fiscală care apasă pe umerii celor simpli, adesea fără ca aceștia să înțeleagă pe deplin mecanismele din spatele taxelor. Așadar, cu subtilitate necesară, autorul critică sistemul fiscal care, deși legal și „conform legii”, pare să fie departe de realitățile și nevoile oamenilor de rând. Etichetele „conform legii prețul include acciza” devin un simbol al formalismului gol de conținut pentru Vasile și prietenii săi de la sat, care se simt abandonați în „malaxorul vieții”. În final, poemul explorează conceptul de suveranitate individuală și reflectă asupra modului în care oamenii obișnuiți, ca Vasile, încearcă să-și găsească locul și să-și exercite drepturile într-o lume adesea dominată de reguli și legi obscure. Reflecțiile asupra strugurilor care pleacă din vie și devin o necesitate socială sugerează dorința de a găsi sens și valoare într-o lume complexă și adesea impersonală. Nu pot trece mai de parte, comentând despre această carte, întrucât doresc să întăresc și să calific acest poem, „Accize şi alte taxe speciale”, drept un important îndemn la o meditație profundă asupra efectelor pe care politicile fiscale le au asupra vieții cotidiene și un apel subtil la înțelegerea și reevaluarea acestor mecanisme din perspectiva celor pe care îi afectează direct.

II.
Un capitol important care merită atenția cuvenită, din acest volum poetic, este „Revărsare de oglindă”, unde rezultatul creației literare, determinat de un demn motiv de inspirație, este impregnat de o melancolie profundă la contemplarea naturii, a vieții rurale și relației omului cu mediul înconjurător. Aici, în acest grupaj de poeme fascinante, Ștefan Agache abordează teme universale precum timpul, dragostea, natura și moștenirea culturală. Prutul, căci despre acesta este vorba, ca element central, simbolizează nu doar natura, dar și linia de demarcație între două state românești, aducând în discuție complexitatea identității naționale și impactul geopolitic asupra comunităților locale; ,,/cum ieși din Ripiceni/ în despărțirea drumului nehotărâre/ ca fructul oferit zeiței Afrodita/ tăcerea mesagerei ne-a întâmpinat/ pe buzele ei învinuiri desprinse/ n-am mai ajuns la Manoleasa. […].” (Citare: Ripiceni); „[…]/așez privirea pe trunchiuri de răchită/ aduse de valuri/ un foc e inima – întregul meu abis/ nimeni n-ajunge la el/ căci, Doamne, mâna ta/ dezleagă nodul și liniștea întinzându-se/ pe marginea barajului/ se întoarce acasă si celălalt mal. […].” (citare: Stânca).
Imagistica Naturii, ca gen de creație poetică o descoperim în faptul că, nu numai în capitolul Revărsare de oglindă, poemele sunt abundent încărcate de imagini vizuale și sonore detaliate ale peisajului rural (păsări, râuri, pomi), creând o atmosferă contemplativă și nostalgică. Prutul, prezent în multe dintre versuri, devine un simbol al divizării, dar și al continuității și rezilienței poporului român de pe ambele maluri. Prutul este folosit și ca metaforă pentru separare și legătură. În același timp, înnobilarea actului creativ cu elemente precum „păsările”, „frunzele”, „valurile”, reflectă fluxul timpului, schimbarea și ciclicitatea vieții. De exemplu, „valurile serii” și „frunzele sălciilor”, căderea lor, sugerează trecerea timpului și fragilitatea existenței, în timp ce Prutul subliniază ideea de continuitate și unitate: ,,/zărit prin ochean/ […]/ în faţa peisajului care-l făce să curgă/ naufragiul bărcilor de hârtie/ crescut ca o neîncredere/ neştiind încotr-o va ajunge/ rostogolit de al apei vârtej/ la mâna marelui inchizitor/ aștepta semnalul care impune/ a deve in esențial si inflexibil.// […] /o cauză tragică nu reprezintă răul/ crengi în lupta cu retragerea de ape/ așezate grămadă/ aşa se naște patria adevărată. […].” (citare: Ştefănești). Poemele din acest capitol au un ton meditativ și reflexiv, cu un ritm variat care imită mișcarea naturală a apei sau vântului. Acest stil contribuie la adâncirea sentimentului de liniște și reflecție, subliniind în același timp tensiunile și speranțele ascunse.
Impact asupra Cititorilor. Consider că, în general, conținutul acestui volum de poezii al Poetului Ștefan Agache au un impact profund, oferind cititorilor ocazia de a reflecta asupra propriilor vieți și relațiilor cu natura și comunitățile cu care interferează. Poemele Domniei Sale invită la introspecție și aprecierea momentelor efemere, dar frumoase, ale vieții, în contextul unei realități divizate geopolitic, la scară mai largă, și o discrepanță inconfortabilă în cadrul comunităților, la scară mai redusă a societății umane. Imagistica și simbolurile reușesc să transmită emoții complexe, conectând cititorii la o realitate poetică și emoțională, relevând tensiunile și speranțele unui popor divizat de hotare politice, dar unit de istorie și cultură.
În mare, aș remarca faptul că Autorul a reușit impecabil să înmănuncheze, în acest volum de poezii, o serie de poeme care explorează adâncimi emoționale și filosofice prin intermediul peisajelor naturale și scenelor de viață obișnuită într-o realitate de scurtă durată a ființei umane în relația cu mediul înconjurător. Mesajul central al poeziilor reflectă impermanența și frumusețea trecătoare a vieții, nevoia de a găsi sens și conexiune în mijlocul schimbărilor continue și complexitatea identității naționale într-un context geopolitic tensionat. Stilul liric și simbolismul bogat contribuie la o experiență de lectură captivantă și introspectivă, relevând profunzimea trăirilor și aspirațiilor poporului român.

• Ion Istrate,
  Agata
  Botoșani, 7 Dec.2024