Un roib frumos, un rege-al hergheliei
Cu coama-n vânt prin CÂMPUL poezie,
Îmi zburdă neoprit prin spații vaste
Și în rotiri de vis prin roi de astre
Ne duce-n șeau lui, prin căi celeste,
Înfiorați de slova-i de poveste.
E vremea lui și-a celor ce visează
Să stea mereu pe-aici cu mintea trează,
Aminte să ne-aducă de STĂBUNI
Jertfelnicii aceia mari și buni,
Că ei, trecuții lumii ne lăsară
Ce-a DRAGOSTE de NEAM și dor deȚARĂ
SMMERITUL și CREDINȚA în ceresc
CREȘTINI să fim cît trecem prin lumesc,
Și nepierită LIMBA ROMÂNEASCĂ
Pe-aici o alta nimeni n-o vorbească.
Ca el de-om fi, mai e încă SPERANȚĂ
Că-n ăst hotar, vom fi în astă viață,
Nu nulități cu capul preaplecat,
Ci LUPTĂTORI cu pasul apăsat
În huma unde-i neamul nost’ de sfinți
Străbunii, moșii și ai noști’ părinți
Ce_de_din_ei_ne_dau_mereu_putere
Să ne fie viața unt și miere!
Mircea Dorin Istrate
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania