Opinie despre cartea ,,Anii de liceu. Memorii”: autor, Ovidiu Chelaru, Botoșani – Agata, 2025. Coperta: concepția grafică – Jan Tristea, Ovidiu Chelaru în rama unui tablou neîntinat.

Motto:
Scriitorii nu mor niciodată în întregime, ci vor supraviețui prin operele lor ! (Horațiu)

Scriitorul Ovidiu Chelaru, fondator și președintele al Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu”, este apreciat pentru contribuția sa remarcabilă la literatura botoșăneană. Am analizat atent toate cărțile Domniei sale publicate până acum, pe care le consideră ca un adevărat demers pentru educație și civism. În operele sale, Ovidiu  Chelaru explorează teme variate, de la iubire la aspecte sociale și politice, încurajând cititorii să-și descopere și să-și dezvolte personalitatea. Lecțiile de latină (abundența de citate și aforisme) ale lui Ovidiu Chelaru sunt mai mult decât simple învățături despre limba latină; ele sunt punți între trecut și viitor, între rădăcinile culturii și lumea modernă. Prin creațiile sale, Ovidiu Chelaru contribuie la cunoașterea și evoluția comunităților sociale, consolidând legătura între generații. Este un exponent al senectuții în literatura botoșăneană, aducând lumină asupra înțelepciunii acumulate de-a lungul anilor și arătând că vârsta nu este un obstacol, ci o oportunitate de a reflecta și a crea.

De această dată, onorant fiind de încrederea pe care mi-o acordă Domnul Ovidiu Chelaru la fiecare apariție nouă a exteriorizării trăirilor sub imboldul harului ce l-a primit de la Divinitate, seniorului ce cu respect poartă titlul comunității botoșănene Onorius Civis Comitatus (FNDC), voi exprima gândul curat și sincer despre această carte de memorii, scrisă într-o manieră nouă, cu o diversitate de stil, de la povestirea în proză la narațiunea lirică. Conținutul este foarte bogat și detaliat evidențiind o viață plină de realizări și momente deosebite, aspecte cheie din viața Domnului Ovidiu Chelaru, înfățișări pe care aș dori să le ordonez într-o opinie așezată pe anumite considerente importante.

Este impresionant cum autorul a reușit să păstreze legătura cu locul natal, Bădeuți, și cum amintirile din copilărie și adolescență îi sunt atât de dragi. Educația primită în familie, la Liceul Teoretic de Băieți ,,Eudoxiu Hurmuzachi” și ulterior la Facultatea de Piscicultură a fost o bază solidă pentru cariera Domniei sale. O carieră profesională dedicată de peste 43 de ani în domeniul pisciculturii, cu roluri variate și responsabile, care ne aduce în față un exemplu de devotament și profesionalism în relațiile socio-profesionale. Este clar că a avut un impact semnificativ în comunitățile prin care a trecut, mai ales având în vedere funcțiile de conducere pe care le-a deținut. Descoperim puternice legături familiale bazate pe respectul față de părinți. Vizitele la cimitirul din Bădeuți și amintirea părinților, ca dascăli eminenți, sunt foarte emoționante. Familia extinsă joacă un rol important în viața Domnului Ovidiu Chelaru, oferindu-i o consolare și bucurie, acum la onorabila vârstă de 94 de ani. Implicarea în scris și publicarea unui număr impresionant de volume arăta în mod convingător, prin fapte, prin exemple concrete, adevărul despre pasiunea pentru literatură și dorința de a lăsa o moștenire culturală. Este admirabil cum, chiar și la vârsta înaintată, continuă să scrie și să publice lucrări diverse, de la poezie la memorii și monografii, o operă complexă pătrunsă de reflecții filosofice, iar meditațiile asupra vieții, morții și destinului uman adaugă profunzime conținutului cărții de față. Citarea lui Horațiu și dictonul „Non omnia moriar” sugerează o filozofie de viață care subliniază importanța faptelor și a contribuțiilor personale (Scriitorii nu mor niciodată în întregime, ci vor supraviețui prin operele lor!).
Fără îndoială, cartea este o poveste inspirată și demnă de admirat. Este o mărturie bogată a unei vieți pline de realizări, atât în plan profesional, cât și personal, unde s-a reușit să se îmbine cariera de succes în piscicultură cu o pasiune profundă pentru literatură și, în același timp, o dedicație constantă față de familie și rădăcinile strămoșești. Dar, o carte  scrisă într-un mod extrem de captivant și detaliat, reflectă și experiențe dramatice, și determinări neclintite de a depăși adversitățile vieții. Iată câteva observații asupra momentelor din parcursul unei însemnate trăiri omenești. Începutul senectuții: Punctul de plecare al reflecțiilor autorului este foarte sensibil, arătând recunoștință pentru viața trăită și o perspectivă realistă asupra viitorului incert. Impactul Războiului: Descrierea refugiului și întreruperea studiilor din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial adaugă o dimensiune dramatică și profundă povestirii, cum  a reușit să depășească dificultățile și să continue educația și instruirea. Refugiul: Povestirea refugiului împreună cu întreaga familie și comunitate este foarte vie și detaliată. Descrierea călătoriei de trei luni, a dificultăților întâlnite și a soluțiilor ingenioase, cum ar fi adăugarea unui loc de depozitare pentru hrană în căruță, scoate în evidență reziliența și ingeniozitatea necesare pentru a supraviețui. Eforturile educaționale: Dificultatea de a continua educația și piedicile puse de regimul comunist, care l-a împiedicat să urmeze cariera dorită de pădurar, arată perseverența  în fața adversităților și dorința de a croi un drum nou în viață, chiar și în condiții vitrege. Nostalgia pentru anii de Liceu: Reflectarea nostalgică asupra anilor de liceu și amintirea profesorilor și colegilor este foarte emoționantă. Faptul că doar 61 dintre cei 124 de elevi au terminat studiile medii sugerează dificultățile și provocările epocii, exigența în actul de instruire și educație școlară. Impactul profesorilor: Menționarea numelor profesorilor care i-au marcat viața și cariera adaugă o notă personală și respectuoasă față de toți dascălii. Aceștia au avut un rol crucial în formarea Domniei sale și în modelarea valorilor și principiilor pe care le-a urmat în viață.
Prin urmare memoriile din anii de liceu este o poveste de reziliență, stăruință și recunoștință pentru toate experiențele trăite de Domnul Ovidiu Chelaru. Consider acest lucru ca un gest profund de respect pentru trecut și pentru generațiile anterioare, precum și a legăturilor familiale și tradițiilor, servește ca un omagiu adus rădăcinilor și valorilor pe care le-a moștenit. Acest demers poate fi văzut și ca un îndemn pentru generațiile tinere să își respecte și să își aprecieze patrimoniul cultural și valorile tradiționale. Printr-un astfel de exemplu personal, generațiile mai tinere trebuie să fie încurajate să își cunoască și să își respecte istoria familială și culturală, să aprecieze valorile moștenite și să contribuie la perpetuarea tradițiilor și obiceiurilor strămoșești. Este un mesaj puternic și inspirațional, care poate avea un impact pozitiv asupra tinerilor, ajutându-i să își formeze o identitate solidă și să își găsească locul într-o lume în continuă schimbare.

În concluzie, Ovidiu Chelaru este memorialist și un poet, alchimist al limbii și un căutător de adevăr, care ne îndeamnă să privim dincolo de aparențe și să descoperim frumusețea ascunsă în cuvinte, contribuind astfel la ridicarea și îmbogățirea spiritului românesc.
Ion Istrate
Botoșani, 23 Febr. 2025