IOAN VASIU: – Stimată Cristina Crețu, pentru că ați studiat jurnalismul, vă rog să mărturisiți în câteva cuvinte de ce ați făcut această alegere.
CRISTINA CREȚU: – Jurnalismul a fost o opțiune pe care am luat-o într-o zi la biroul unde lucram ca secretară și am privit-o ca pe ”ultimul tren”: eram singură (mă despărțisem) și aveam un băiețel de patru ani. Dacă aș fi putut, aș fi cumpărat timp… La parterul blocului unde era biroul firmei, exista o micuță librărie, de unde tocmai îmi cumpărasem un caiet. Pe copertă era o reclamă a Universității Hyperion. Eu dădusem la filologie, la Universitatea București și nu intrasem. Am sunat și m-au primit cu nota obținută la examenul de la admitere la filologie.
I.V.: Ați practicat jurnalismul ? În ce perioadă și unde ?
C.C: – Nu am practicat jurnalismul, am lucrat la acea firmă de export piese de tractor, apoi la alta, cu același profil, iar în momentul când am luat licența la stat, am fost numită director. Licența a fost grea, la unul dintre examene, în fața mea era Andreea Esca. În anul al II-lea de facultate, am făcut practică în TVR, unde am învățat multe lucruri legate de televiziune, aș aminti aici, reportaje, cronici, interviuri, deontologie etc. de la Dl. Prof. Dr. Mihai Miron și de la asistentul dumnealui, Dl. Emanuel Isopescu. Am publicat trei interviuri (invitați Dl. Neagu Udroiu, Prof. Dr. George Munteanu și actorul Mircea Albulescu, la lansarea volumului său de poezie ,,Pajura singurătății”). Aceste material le-am publicat sub îndrumarea D-lui Prof. Dr. Nicolae Georgescu). De câțiva ani, sunt redactor corector la revista ”Convorbiri literar-artistice”, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista condusă de D-na Antoneta Rădoi.
I.V.: – Sunteți cunoscută și ca scriitoare. Care sunt genurile literare reprezentate princărțile scrise de dumneavoastră ?
C.C.: – Scriu poezie și proză scurtă. Poezia – pentru emoțiile mele scurte, proză despre care cred că este rotundă, perfectă și poate cuprinde chiar și raze de poezie, în încercarea mea de a defini sufletul. Nu e ușor să scrii proză. Mai întâi de toate, trebuie să ai un mesaj, să te întrebi de ce scrii despre lucrul acela, care e scopul tău. Foarte frumoase mi se par descrierile de natură. Descrii un om, trăsături, gesturi, frământări și vorbești deodată de ramura unui copac lovind geamul. E ca într-un film, nu e o tautologie, frământarea personajului tău a trecut dincolo de pătratul ferestrei, iar cititorul tocmai a primit fiorul, pe care în poezie îl caută singur, pe când în proză îl primește ca pe un dar ascuns, bucurându-se când i se dezvăluie. Aceea e proză. Îndemnul de a scrie proză l-am primit de la Antoneta Rădoi și de la scriitorul Nicolae Țăranu. În general, am scris despre părinții mei, despre oamenii locului în care m-am născut (satulTârnava, comuna Botoroaga, județul Teleorman). Am scris cu responsabilitate, mi-am adus ”obolul”, am sufletul liniștit.
I.V.:- Enumerați, vă rog, titlurile cărților publicate până acum.
C.C. : – Iarna dintre noi, Editura Liric graph, 2016 (poezii) ;
-Temple de trei zile, Editura Astralis, 2017 (proză scurtă) ;
-O carte pentru primăvara mea, Editura Eikon, 2017 (memorii) ;
-Un loc din câmpie, Editura Astralis, 2018 (proză scurtă).
-Timpul e doar o cortină, Editura Casa Cărților, 2023 (proză scurtă).
I.V.: – Amintiți criticii literari care și-au exprimat părerea despre creațiile dumneavoastră.
C.C.: – Alex. Ștefănescu, Daniel Cristea-Enache, Geo Călugăru, Mioara Bahna, Ana Dobre, Lucian Gruia, Victor Atanasiu, dar și alte nume, la fel de importante pentru mine, Corneliu Vlad, Dumitru Dănăilă, Marin Dumitrescu, Ion Țoanță, Antoneta Rădoi, Letiția Vladislav, Adriana Ungureanu, Vasilica Ilie, Ramona Muller, Petre Ion Stoica, care au scris aprecieri critice incluse în primul meu volum de proză, ”Temple de treizile”. L-am uitat pe dl. NicolaeȚăranu, care a scris, cândva, o cronică hazlie, la ”Cârciuma deocheaților”, semnată de Puiu…
I.V.: – Ce înseamnă jurnalismul pentru dumneavoastră ? Dar literatura ? Ce legătură există între cele două ?
C.C.:- În facultate, am învățat că presa reprezintă a patra putere într-un stat. Mi-a plăcut mult o idee a lui Camus, care spunea că ”ziaristul este istoricul clipei”. Ar fi bine ca toți ziariștii să fie obiectivi. Literatura nu este departe de jurnalism. Am apreciat foarte mult cărți scrise de Radu Părpăuță sau Viorel Ilișoi. Într-o zi, prietena mea Mihaela Radian, artist plastic, pe care am pierdut-o în pandemie, mi-a dăruit o carte scrisă de Serghei Dovlatov. Am citit toate cărțile sale traduse în română. Ziariștii scriu foarte bine literatură. Ei sunt atenți la detaliile importante, sunt succinți. Într-un mic text de proză, întrevezi o viață întreagă, de exemplu. Ei știu ce să taie, să elimine balastul. Mențin vie atenția cititorului. Este foarte important.
I.V.: – Ce aveți acum pe masa de lucru ?
C.C.: – Poezii despre lumea satului, ”o lume aproape dispărută”.
Am fost onorată să vă răspund la întrebările adresate! Aveți prețuirea mea! Tuturor, gânduri și urări de bine!