A-i apropia pe cei doi mari poeți, Eminescu și Macedonski, la mai bine de un secol de la publicarea epigramei celui din urmă la adresa Luceafărului care se stingea din viața aceasta, dar care „arde” mai strălucitor cu cât trece timpul pe cerul culturii, reprezintă o datorie pro memoria la început de mileniu. Dosarul „neînțelegerilor” dintre poetul „Nopților” și cel al „Luceafărului”, alcătuit în datele lui fundamentale de-a lungul secolului douăzeci și reconstituit recent într-o viziune integralistă, rămâne, pentru critica literară, un teren fertil de intuiții și ipoteze menite să explice atât omul, cât și programul operei sale. O asemenea „concesie” făcută elementelor biografice nu poate fi decât profitabilă și fructuoasă, rare fiind cazurile în care cheile biografiei pot descifra energiile Operei, intențiile fundamentale, mesajele ascunse, obsesiile codificate.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania