Plouă cu rouă, plouă cu lacrimi
Autor: Maria Dobresculnvitaţie la lectură
Plouă cu rouă, plouă cu lacrimi din cer
Alungaţi din Rai, primii oameni plâng
Plouă cu binecuvântări, plouă cu mister,
Picăturile cad pe pământ şi se frâng
A plouat şi ieri şi-alaltăieri nemilos
Fulgere nervoase tăiau obrazul nopţii
Tunetele urlau ca un monstru negricios
Înspăimântând copiii, arătându-şi colţii
Spunând descântecul ca un proroc
Mama a pus în jar un ciob de sticlă:
„Cum se luminează ciobul în foc
Aşa să se lumineze cerul afară!”
Cerul s-a-nveselit pe loc şi i-a zâmbit
Vântul piaptănă ploaia în fire subţiri
Soarele-şi deschide cortina grăbit
S-alinte Lumina să-şi vină în simţiri
Iubirea lor naşte arcade în şapte culori
Copacii şi florile înviorate dansează
Norii albi sunt temporar învingători
Iar descântecul adoarme şi visează
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Maria Dobrescu
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
