în piaţa veche, bătrânul fără nume
vindea fericire la reducere
strânsese multă în suflet
din locul acela numit acasă,
de la liturghii, de la câmpul arat
de la Dumnezeu şi de la amintiri
o dăruia cu preţ mic
ca să nu i se strice vremelnicia
şi să-i înveţe pe oameni
cum să şi-o crească singuri
în zâmbet
coada se întindea pe zeci de rânduri
oamenii se înghesuiau
ca la tigăile cu reducere
de la hypermarketuri
bătrânul avea destule porţii de emoţii,
de beatitudine şi desfăţ spiritual,
euforii şi delectări,
luptele se duceau însă
pentru resturile de iubire
rămase de la îndrăgostiţi,

mici firimituri de praf de stele
de săruturi, visare şi foc
şi de pierdere în braţele
sfârşitului de lume
în amurg, bătrânul ce-şi vindea iluziile
şi ultimul model de speranţă
vorbea în şarade
arătându-le cântarul gol, amăgitor
le spunea oamenilor
fericirea nu este un produs comercial
nu poţi cumpăra fericire din piaţă
ea se naşte în inimile voastre
care pot deschide porţile cerului
faceţi-i şi pe alţii fericiţi
şi veţi simţi mâna lui Dumnezeu
mângâindu-vă sufletul