Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Mi-e sete
Eu m-am născut din lacrima unui cântec
Cântec amestecat cu forța lungă a durerii
Îmbrățișând pădurea din păduri să nu cadă
Când izvorul limpezit începea să meargă
Învelit în crengi de vânt și flori de iarbă
Ancorată privirea mea nu mai putea să plece
Străinul uitat în mine îmi spunea să tac
Astăzi nici audiență pentru viața mea nu se mai ține
Nici drumul la ocazie nu mai merge în sat
Astăzi îmi este dor să împăduresc pădurea unui veac bătrân
Și soba rece și rece s-o îmbrac cu lemne
Mai vreau o candelă s-o aprind în seara de Crăciun
Mi-e dor, mi-e sete,dar nimeni nu vede
Durerea care plânge peste veac bătrân
Numai drumul străin rămâne o lungă poveste
Când setea se face lungă,amară și rece.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania