Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Cimitirul Eternitatea din Bacău, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Cimitirul Eternitatea din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, de când datează această necropolă?
• – Bacăul este atestat documentar la 6 octombrie 1408, iar primele lui cimitire erau situate în jurul bisericilor. Cel mai vechi lăcaș de cult al urbei este Biserica Precista, ridicată, în 1491, de fiul lui Ștefan cel Mare [și Sfânt], Alexandru. Cel dintâi cimitir s-a aflat în jurul acestei biserici, iar cel de-al doilea a fost cel din jurul Bisericii Romano-Catolice Sfântul Nicolae. A mai existat o necropolă medievală și împrejurul Bisericii Sfântul Ioan, dar, astăzi, este dispărută și nu mai există decât iarbă în locul ei. Cimitirul Eternitatea, care se mai numește și „central”, este cel mai mare dintre cele 11 ale orașului și a fost înființat în 1876, când se numea cimitirul din vale.
• – Cât de mare era necropola inițială și ce dimensiuni are astăzi?
• – La înființare, era un cimitir rudimentar și restrâns. În anii ’50, arăta ca unul sătesc, destul de modest, împrejmuit cu un gard de scânduri văruite. Odată cu creșterea populației orașului, s-a mărit, firesc, și numărul deceselor, suprafața cimitirului întinzându-se, în prezent, până în cartierul Cornișa.
• – Enumerați câteva nume importante dintre cei care odihnesc aici.
• – Primul care a fost înmormântat în acest cimitir este maiorul băcăuan Constantin Ene, căzut, la 7 noiembrie 1877, în bătălia de la Rahova [Bulgaria], din cadrul Războiului de Independență. Mormântul său este unul simplu, pe care sunt menționate luptele la care a participat. În apropiere, este înhumat generalul Grigore P. Cantilli, un alt erou de la 1877, a cărui capelă din cărămidă și ciment a fost refăcută de mai multe ori. Tot aici, se găsește mormântul poetului Grigore Grandea, care a participat, în calitate de corespondent, la același război, publicând reportaje și poezii în ziarul Resboiul; el a fost și profesorul de limba franceză al lui George Bacovia. La mică distanță, se află singura piramidă din oraș, înaltă de aproape șapte metri și construită, din piatră și mortar, de bogatul negustor băcăuan [Alexandru] Vidrașcu, în 1889, la decesul tinerei sale soții, care era de origine franceză. Acest perimetru adăpostește și osemintele multor eroi, cu diferite grade, care au luptat, în Primul Război Mondial, în bătăliile de la Oituz, Cireșoaia și Târgu Ocna. Lângă Biserica Sfânta Treime din mijlocul cimitirului, este înhumat sublocotenentul pilot Titi C. Pavelescu, care a murit, în 1917, în urma doborârii avionului său de către aviația germană; mormântul lui are și un monument înalt, în formă de obelisc. Tot aici, sunt îngropați și mulți eroi din cel de-Al Doilea Război Mondial, ale căror locuri de veci sunt permanent îngrijite și cinstite cu jerbe de flori. Chiar la intrarea în cimitir, este amplasat un monument impresionant, dedicat eroilor băcăuani ai Revoluției [Române] din 1989, unde arde o candelă în permanență; la București, au murit, atunci, patru ostași din Bacău, iar mai mulți au fost răniți.
• Florin Bălănescu