Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Uitații mateloți
- Te-ntorci aici de dincolo de tot
- ce pot să-nchipui în această seară:
- lipsiți de timp, din spațiu alții scot,
- sub cer de apă, bărcile de ceară.
- Te oprești și-nțelegi tot ce cred,
- tot ce văd în oglinzi unde marea
- amintește un ultim lied
- când în strune de vânt arde zarea.
- Și e prea mult pământ peste tot.
- Și din nou e târziu și e seară.
- Pleacă-n cer încă un feribot,
- când atingi, îmi atingi mâini de ceară.
- Căci se-ntomnează și nu, nu mai poți
- să vezi pe râuri geamuri prinse-n dreve,
- când vin din vis uitații mateloți,
- iar tu te-ntorci în tot ce pare aieve.
- Te oprești și-nțelegi tot ce cred,
- tot ce văd în oglinzi unde marea
- amintește un ultim lied
- când în strune de vânt arde zarea.
- Și e prea mult pământ peste tot.
- Și din nou e târziu și e seară.
- Pleacă-n cer încă un feribot,
- când atingi, îmi atingi mâini de ceară.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania