Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Sterian din Bacău, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Casa Sterian din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, cine a fost proprietarul acestei case?
• – George Sterian s-a născut în 1860, la Iași, unde a urmat cursurile gimnaziale și liceale, după care a absolvit Școala de Arte Frumoase din Paris. S-a remarcat, de timpuriu, ca un strălucit arhitect, peisagist, urbanist, decorator, restaurator și publicist. Era și un bărbat fermecător, cu barbișon, înalt și plăcut, pe care îl știau toți localnicii, pentru că venea aici de multe ori, în 1893 fiind ales deputat de Bacău. După terminarea Primului Război Mondial, s-a stabilit în oraș, unde a fost încadrat ca arhitect-șef al primăriei până în 1932 și a rămas băcăuan până în 1936, când a murit. El a proiectat clădirea care a adăpostit Secția de boli infecțioase a Spitalului Orășenesc și Ateneul Vasile Alecsandri, un edificiu impunător, cu etaj, ce cuprindea săli de teatru și de cinematograf, bibliotecă și spații pentru diverse evenimente culturale, dar care, din păcate, a fost distrus de un incendiu în 1962. În timpul Primului Război Mondial, aici a fost amenajat un spital pentru răniți, unde a cântat și George Enescu.
• – Faceți, vă rog, o descriere a casei și a curții.
• – Este unul dintre cele mai frumoase imobile ale Bacăului, situat pe strada Mihai Eminescu, numărul 10 și ridicat de George Sterian între 1921 și 1924, pe drumul ce ducea spre gară, aproape în câmp. Clădirea, având subsol și două niveluri, este construită în stil neoromânesc, combinat cu elemente eclectice preluate din arhitectura occidentală a secolului al XIX-lea, fiind singura din oraș împodobită cu ceramică smălțuită ce amintește de bisericile lui Ștefan cel Mare [și Sfânt]. Locuința se remarcă prin ușa semicirculară, ferestrele reliefate cu arce de cerc, ornamentațiile și colonetele decorative, acoperișul înalt, turnul de veghe și contraforturile de pe laturile de est și de vest. Accesul se face printr-o intrare principală, situată la fațada centrală, și o alta secundară, aflată la fațada vestică. Interiorul cuprinde câte patru camere la parter și etaj, plus dependințele aferente, iar legătura dintre cele trei niveluri se realizează printr-o scară amplasată la fațada posterioară. În jurul casei, se afla o curte plină de verdeață, cu alei străjuite de flori autohtone și exotice, pomi fructiferi și arbori ornamentali.
• – Ce destinații a mai avut edificiul?
• – În 1948, proprietatea a fost naționalizată, fiind repartizată Fabricii Metalurgica până în 1963, când a fost preluată de Sfatul Popular Regional Bacău și, apoi, transferată Întreprinderii de Gospodărie Comunală și Locativă. Până în 1990, a fost sediul Notariatului de Stat al orașului, după care a devenit sediul societății locale Grup Termloc și, din 2010, proprietatea firmei Vanel Exim, care a făcut o serie de lucrări de reparație a acoperișului.
• Florin Bălănescu