Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Fostul conac Negri din Târgu Ocna, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre fostul conac Negri din Târgu Ocna, județul Bacău, mi-a povestit într-un interviu realizat în anul 2012, la Bacău.
• – Domnule Eugen Șendrea, ce legătură a existat între Costache Negri și Târgu Ocna?
• – Acum mai bine de 100 de ani, orașul era o stațiune de odihnă foarte căutată, cu case tipic boierești, construite în stil grecesc, unde veneau boierii din toată Moldova. Printre ei, și Costache Negri, care a ales să-și ridice aici un conac. După ce și-a terminat cariera politică, iar [Alexandru Ioan] Cuza nu a mai fost principe, el s-a retras la Târgu Ocna, stabilindu-se definitiv. A avut o singură fiică, Josefina, căsătorită de două ori [cu Vasile Sturdza, caimacam al Moldovei, și cu Vasile Romalo, prefect de Tecuci], care i-a dăruit cinci nepoți [doi de la primul soț și trei de la al doilea]. Negri a murit în 1855, la doar 64 de ani, din cauza unei banale răceli, după ce s-a întors de la Mircești, unde îl vizitase pe prietenul său [Vasile] Alecsandri.
• – Ce demnități a ocupat?
• – A fost pârcălab de Covurlui, membru în Comitetul Unirii, deputat și vicepreședinte al Adunării Ad-Hoc din Moldova, un mare diplomat, cu misiuni la Constantinopol și Viena, unde a susținut Unirea Principatelor Române, și unul dintre cei mai îndrăgiți sfetnici ai lui Cuza, care ținea mult la el. A fost îndemnat, de mai multe ori, să candideze la tronul Moldovei, dar a refuzat, de fiecare dată, punându-și, în schimb, averea la dispoziția lui Cuza pentru a deveni domnitorul Principatelor Unite.
• – Ce fel de om era în relația cu localnicii?
• – Mărturiile din epocă îl descriu ca pe un bărbat chipeș, falnic și înalt, cu un caracter extraordinar. Toată lumea îl respecta și îl saluta când îl vedea plimbându-se prin stațiune cu mâinile la spate, când făcea lungi deplasări până la Slănic Moldova, savurând apele minerale de acolo, sau când mergea prin pădurile de nepătruns, unde-și găsea liniștea deplină.
• – Ce personalități ale vremii l-au vizitat aici?
• – La Târgu Ocna, veneau nume sonore ale vremii: domnitorul Cuza și soția sa Elena, cu care a rămas prieten până la sfârșit, [Mihail] Kogălniceanu, Alecsandri (cu ultimii doi, întreținând o bogată corespondență) și alți patrioți autentici, ce erau găzduiți câteva zile, punând la cale treburile țării.
• – Cum arătau conacul și curtea boierească?
• – Era o construcție cu etaj, împrejmuită de un gard de lemn, cu intrarea printr-un portal din piatră care dădea în aleea principală, străjuită de flori aduse din străinătate, pe unde pătrundeau trăsurile ce trăgeau în fața clădirii. În față, se afla și o fântână arteziană, iar, în curte, se găseau locuințele slujitorilor, celelalte acareturi și un beci masiv. Aici, Negri strânsese o adevărată comoară: tablouri semnate de mari maeștri, cărți valoroase și monede rarisime găsite pe teritoriul Moldovei. Intenționa să înființeze un muzeu local, dar, în cele din urmă, și-a donat colecțiile unui muzeu din Iași. După moartea sa, fiica lui fiind plecată în străinatate, conacul a încăput pe mâinile unor oameni care nu au fost interesați să-l întrețină, astfel încât acesta s-a degradat, continuu, până în 1901, când s-a prăbușit în urma unui cutremur. Astăzi, mai există doar portalul de la intrare, înscris în Lista Monumentelor Istorice.
• – A avut și moșie?
• – Da, dar nu foarte mare – aproximativ 5 ha de pământ arabil, păduri, livezi și vii.
• – Există în zonă morminte ale familiei?
• – Negri este înmormântat la fosta mănăstire Răducanu [astăzi, Biserica cu hramul Buna Vestire] din centrul orașului, alături de cele două surori ale sale care au locuit aici [din cinci, câte a avut].
• – Urmași în viață mai sunt?
• – Există, atât în țară, cât și în străinătate, dar niciunul dintre ei nu a venit să revendice proprietatea ilustrului lor înaintaș.

Florin Bălănescu