Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Donici – Cerkez – Carp din Negoiești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Conacul Donici – Cerkez – Carp din satul Negoiești, comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, la Bacău.
• – Domnule Eugen Șendrea, cine și când a ridicat acest conac?
• – Clădirea a fost înălțată de către boierul Nicolae Donici, în anii 1857 și 1858, pe moșia Gârbovana [fost sat al comunei Bogdana – astăzi, Ștefan cel Mare –, ulterior înglobat în satul Rădeana și, în prezent, comasat cu satul Negoiești], moștenită de la tatăl său, Iordache Donici. Construit după proiectul unui arhitect italian, edificiul redă atât elemente ale arhitecturii italiene, cât și ale celei moldovenești, figurând în Lista Monumentelor Istorice.
• – Prin ce mâini a trecut proprietatea?
• – Cu excepția unei fiice rezultate din relația cu o slujnică, Donici nu a avut alți copii; în aceste condiții, el a vândut moșia Gârbovana, contra sumei de 80.000 de lei aur, inginerului arhitect Nicolae Cerkez, care a lăsat-o moștenire fiicei sale Cristina [Chira], căsătorită cu Grigore Carp, unul dintre fiii politicianului Petre P. Carp, iar aceasta a transmis-o fiicei sale Ileana [Elena], căsătorită Negri. Donici a mai deținut și moșia Rădeana, pe care a donat-o Academiei Române.
• – Cât de mare era moșia și ce cuprindea?
• – Proprietatea includea satele Gârbovana, Rădeana și Valea Seacă și se întindea pe teritoriul actualelor comune Ștefan cel Mare și Căiuți. Totaliza circa 500 ha, constând din aproximativ 50 ha de teren agricol, păduri, livezi, vii și heleșteie.
• – Faceți, vă rog, o descriere a conacului și a curții boierești.
• – Intrarea în clădire se face pe mai multe trepte din piatră de râu, care duc într-un pridvor larg, cu stâlpi grecești, o ușă înaltă și ferestre mari. Deasupra, se află un cerdac din lemn care a rezistat timpului, iar, în părțile laterale, se găsesc zece camere. Curtea măsura în jur de 450 m2 și cuprindea, în față, o alee pietruită largă, străjuită de castani și de flori indigene sau aduse din străinătate, iar, în spate, o fântână din piatră de munte, cu ghizduri din lemn, un beci spațios, locuințele slujitorilor, magaziile pentru lemne, grajdurile animalelor, hambarele cu cereale, remizele pentru trăsuri și alte acareturi. Proprietatea era împrejmuită cu un gard de scânduri, cu porți mari de lemn. În urma cutremurului din [10 noiembrie] 1940, imobilul a fost grav avariat, fiind refăcut de un arhitect italian stabilit la Târgu Ocna, care a respectat, întrutotul, aspectul și forma inițiale.
• – Ce personalități au fost pe aici?
• – Conacul se afla pe drumul dinspre Adjud spre Slănic Moldova, Târgu Ocna și Bacău, de aceea era vizitat adeseori. Pe la Negoiești, au trecut Vasile Alecsandri și fiica sa Maria, Costache Negri, Petre [P.] Carp, Dimitrie [A.] Sturdza și multe alte nume importante ale politicii și culturii românești.
• – Ce s-a întâmplat la instituirea regimului comunist?
• – Întreaga proprietate a fost confiscată în 1949, imobilul fiind transformat în sediul gostatului și, apoi, până în 1989, al C.A.P.-ului local. Din inventarul inițial, în 1980 clădirea mai păstra doar o oglindă originală și sobele originale.
• – Există morminte ale familiei în zonă?
• – Au fost mai multe, dar n-a mai rămas decât cel al lui Nicolae Donici, înmormântat în curtea Bisericii [cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie] din Negoiești [construită în 1806, din lemn].
• – Domeniul a fost revendicat?
• – Conacul, dependințele, 4 ha de teren intravilan și alte suprafețe, totalizând 7,1 ha, au fost solicitate de Elena Negri, care le-a recuperat în 2001 și, ulterior, le-a scos la vânzare contra sumei de 250.000 de euro.
• – Mai sunt urmași în viață ai foștilor proprietari?
• – În afară de Elena Negri, mai trăiește fiul ei Costache Negri, care, împreună cu mama lui, s-a constituit ca parte în procesul de redobândire a moștenirii.
• Florin Bălănescu