În urma repartiției ministeriale din iunie 1973 am fost încadrat în calitate de profesor de matematică și fizică la Școala Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj, începând cu 1 septembrie 1973. Cu aceeași dată și la aceeași școală a fost repartizată și viitoarea mea soție, Livia Tămaș ( căsătorită Giurgiu), ca educatoare titulară la Grădinița Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj.

---

Comuna Vad se află în nordul județului Cluj, la 76 km de reședința județului Cluj (Cluj-Napoca)  și la 16 km de orașul cel mai apropiat: municipiul Dej, județul Cluj. În componența comunei Vad intră șapte sate: Vad ( satul de reședință), Bogata de Jos, Bogata de Sus, Calna, Cetan, Curtuiușul Dejului și Valea Groșilor. Distanțele dintre satele comunei sunt cuprinse între 2 km ( Valea Groșilor) și 10 km ( Calna). Pe vremea când funcționam ca profesor în comuna Vad , treceam de la Vad la Câțcău cu luntrea condusă de badea Vasile  sau cu bacul. Recent s-a dat în folosință un pod peste râul Someș, la Vad. Consiliul Județean Cluj a demarat procedurile pentru construirea unui nou drum județean, prin preluarea și integrarea în rețeaua de drumuri județene a drumului comunal DC177 Câțcău – Vad, peste noul pod construit, de 1,8 km. Acest nou drum județean va face legătura între drumul național DN1C, în localitatea Câțcău și drumul județean DJ109E, în localitatea Vad. Astfel accesul comunei Vad spre oricare zonă a României este mult înlesnit. Situată la periferia Podișului Someșan, hotarul comunei Vad se desfășoară pe Dealurile Dejului ( Podul Luncii) și Dealurile Șimișnei, pornind de la malul stâng al Someșului  și atinge hotarele satelor: Viile Dejului și Șomcutul Mic  ( localități componente ale  municipiului Dej), Maia, Răzbuneni, Bobâlna, Pruni, Hășmaș, Șimișna, Fodora și Dobrocina.  Comuna Vad are o suprafață de 4880 ha de teren agricol ( 2157 ha teren arabil și 2723 ha pășune și fânețe naturale) și 2371 ha pădure.

Relieful comunei cuprinde două trepte: o parte depresionară și alta, mai extins deluroasă. Altitudinea minimă este de 225 m, iar cea maximă, pe Vârful Măgura, de 535 m.

Terasa stângă a Someșului, pe teritoriul comunei Vad,  este de câteva sute de metri și peste această terasă se suprapun terasele de luncă ale Văii Bogății ( Vadului), iar la Valea Groșilor terasa de luncă a Văii Porcului.

Cea mai glorioasă perioadă a existenței satului Vad a fost la sfârșitul secolului al  XV-lea, dar înainte de anul morții regelui Matei Corvin (1490). Matei Corvin i-a dăruit lui Ștefan cel Mare cetatea și domeniul Ciceului.

” Construind sau reconstruind biserica mănăstirii și așezând aici scaun episcopal, Ștefan cel Mare a dat satului o dimensiune națională, satul însuși, împreună cu Lunca Câțcăului, Bogata de Jos, Bogata de Sus și o parte a Suarășului devenind domeniu episcopal”, după cum se precizează în ” Comuna Vad. Studiu monografic” de Augustin Pădurean și Teodor Petrican, Editura Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, pag. 14.

Existența Episcopiei de la Vad s-a păstrat în mentalul colectiv, inclusiv în denumirile unor locuri: Fântâna Vlădicului, Coasta Vlădicului, Valea Vlădicului, Râtul Vlădicului, sau Podul Vlădicului.

Dar să revenim la satul din comuna Vad în care am început cariera didactică, atât eu, cât și soția mea, Livia Giurgiu: satul Curtuiușul Dejului, denumire atribuită după primul război mondial pentru a-l deosebi de Curtuiușul Becleanului ( azi, Perișor). Satul Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj a fost atestat documentar la 2 august 1325, într-un document emis la Alba Iulia de ” capitlul bisericii Transilvaniei” urmașilor nobilului Dionisie – Toma, Ștefan și Desideriu. Acest document preciza că cei trei urmași ai nobilului Dionisie ” au împărțit între dânșii niște moșii de moștenire ale lor: Cuzdrioara, Lăpuș, Rohia, Curtuiușul Dejului, Hășmaș și Polian ( localitate neidentificată) să le stăpânească magistrul Toma”.

De-a lungul veacurilor, hotarul satului Curtuiușul Dejului  a fost stăpânit de următoarele familii de nobili: Bánffy, Bethlen, Kendy, Tormá, Haller, Barcsany etc. Și pe vremea când locuiam în acest sat, grupul de case unde locuia familia Terpea se numea ” Bafna”, o pronunție greșită a numelui nobililor Bánffy. Acest sat a ajuns, la mijlocul secolului al XVII-lea (1653, 1658) ca o parte din hotarul satului să aparțină domeniului cetății Gherla. Pe această parte de hotar lucrau 6 familii de iobagi, iar alte 6 familii trudeau pe domeniul lui Bánffy Zsigmund

Recensămintele oferă date despre evoluția demografică a satului. Astfel, la recensământul din 1850, satul Curtuiușul Dejului avea 65 de case, 67 de locuințe, 405 locuitori. Dintre aceștia 393 erau români, 5 evrei și 7 țigani. Locuitorii satului dețineau 215 bovine și 19 cai. În 1910 , cu ocazia recensământului s-au înregistrat în Curtuiușul Dejului 621 de locuitori, dintre care 572 erau români, 28 maghiari și 20 germani.

Satul Curtuiușul Dejului a fost electrificat în anii socialismului (1962), cooperativizat    ( 1955- întovărășire agricolă și 1959 – C.A.P.), alfabetizat, conectat la piața socialistă printr-o cooperativă de consum și un bufet. Dar numărul locuitorilor a început să  scadă, în principal ca urmare a industrializării țării: 1956 – 864 locuitori, 1966 – 737 locuitori, iar la recensământul din 1977 ( când am fost recenzor pentru Curtuiușul Dejului), mai erau 453 de locuitori.

Până prin 1805  satul Curtuiușul Dejului  era considerat ortodox. În 1766 cei 186 de curtuiușeni  creștin ortodocși ( 91 de bărbați și 95 de femei) țineau de Protopopiatul Ortodox Ghirolt. Convinși sau constrânși, oamenii din Curtuiușul Dejului au acceptat uniația, iar până în 1838 parohia a făcut parte din Arhidiaconatul Câțcău .Între anii 1867-1877, Curtuiușul Dejului devine filie a parohiei din Bogata de Jos, situație care se menține până în  zilele noastre.

Școlile sătești din Transilvania au fost înființate între secolele al XVIII-lea și al  XIX-lea, deși preocupări pentru educația copiilor au existat și anterior. Încă din 1676, Sinodul Bisericii Ortodoxe  Române, condus de episcopul martir Sava Brancovici (1658 – 1680) a hotărât ca, acolo unde nu este școală în sat, preotul să-i învețe carte pe copii, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Mitropolia Ortodoxă a Ardealului , dar și cea greco-catolică de la Blaj au înființat școli românești confesionale. În zona noastră, Protopopiatul Ortodox din Chiuiești  a înființat, în 1787, prima școală românească. Dar, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Parlamentul Ungariei a dat o serie de legi discriminatorii , cum a fost Legea Appany din 1907, care a condus la pierderea caracterului confesional de tot mai multe școli românești, acestea devenind școli de stat, cu limba de predare maghiară. După făurirea României Mari, învățământul a fost etatizat, iar, din 1924, pe baza Legii Angelescu, durata cursurilor obligatorii a fost extinsă la 7 ani.  S-a încercat și recuperarea tinerilor între 15- 18 ani cu studii incomplete, cât și eradicarea analfabetismului.

Școala românească din Ardealul de Nord a primit o grea lovitură prin instalarea administrației maghiare, în urma Dictatului de la Viena ( 30 august 1940). După proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decembrie 1947, în baza Legii Învățământului din 3 august 1948, Școala Primară de Stat a devenit Școală Elementară, cu două cicluri: ciclul primar ( 4 ani, clasele I-IV), obligatoriu și ciclul gimnazial (clasele V-VII). În anii următori, durata învățământului obligatoriu a fost extinsă la 7 ani, apoi la 8 ani, din 1964 și la 10 ani, din 1975, învățământul obligatoriu de 10 ani fiind menținut până după evenimentele din 1989, când a fost redus la 8 ani (în 1990).

La Curtuiușul Dejului , în 1867, într-o ”casă școlară”  din lemn, s-a deschis o școală avându-l ca dascăl pe Ioan Miron,, urmat de Samuel Mateuț ( care era și cantor la biserică). Din 1882 școala a avut aceiași învățători cu Bogata de Jos: Ioan Rusu ( 1882), Vasile Mureșan ( 1886), Dionisie Hossu ( 1894-1900), Iuliu Bud ( 1903-1906). Din 1867, până în 1914, efectivele de elevi au fost: 1867 – 27 elevi, 1906 – 70 elevi, 1914 – 60 elevi.

Eficiența acestei școli a fost redusă, dacă ținem seama că în 1880 doar 7 locuitori din sat erau ”alfabetizați”, iar în 1900 știau scrie și citi doar 4 curtuiușeni. Oamenii din Curtuiușul Dejului trudeau pe moșia lui Ujfalvi din Câțcău, care era proprietarul unor suprafețe agricole extinse în Curtuiușul Dejului, dar în sat ” domnea analfabetismul și mizeria” după cum scrie în ziarul ” Someșul” din 30 august 1958.

Condițiile în care se desfășurau activitățile de instruire și educare ale elevilor din satul Curtuiușul Dejului  erau modeste. În 1939, Inspectoratul Școlar al Plasei Dej este informat că cei 148 de copii de la Școala Curtuiușul Dejului dispuneau de o clădire slabă, cu o singură sală de clasă, iar îndrumarea tuturor elevilor se realiza de către un singur învățător, iar cursurile se desfășurau în două schimburi. Au  fost și unele progrese. În 1944, localul avea o cancelarie și două săli de clasă, iar cei 152 de elevi erau îndrumați de doi învățători.

În anul 1949  frecventau școala 113 elevi, care dispuneau de o bibliotecă cu 46 de volume, 2 table, 2 scaune , un dulap, 33 de bănci și un teren de 1250 m.p.

Dar, în 1958, Stelian Popescu scrie în ziarul ”Someșul” că, prin contribuția statului, dar și a sătenilor ( în bani și muncă) s-a construit ” o nouă și impunătoare clădire pentru școală și un cămin cultural cu o capacitate de 500 locuri” ( Stelian Popescu, ziarul ” Someșul” din 30 august 1958). În această școală am predat matematica și fizica, în perioada 1 septembrie 1973- 31 august 1980, iar soția, Livia Giurgiu, de la 1 septembrie 1973 până la 31 august 1979, când a intrat, prin concurs, în Dej, la Grădinița Dej-Triaj.

Am cunoscut următoarele cadre didactice care au funcționat la Școala Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj: Bob Augustin , născut la 10 mai 1935, decedat în 2004; Bob Emilia;  Bob Valer Ioan, născut la 16 ianuarie 1933, decedat; Chidean Aurel, născut la 28 mai 1955; Cubleșan Veronica, căsătorită Fărcaș, decedată; Maghiar Ana; Mic Anica, decedată; Mureșan Ștefan Petru, născut la 27 iulie 1944, are două fiice: Iulia și Diana, decedat la 13.11.2003; Oltean Reghina ( Gina), născută la 27 noiembrie 1949; Palcău Georgeta; Roman Maria, căsătorită Prunean, născută la 18 septembrie 1953; Câmpean Maria ( decedată); Domokos Margareta   ( din Ocna Mureș); Guță Delia; Ielcean Maria ( din Dăbâca, județul Cluj); Mănășturean Garofița; Repede Viorica ( din Câțcău, județul Cluj); Stelea Natalia ( din Dej); Taloș Maria; Tămaș Reghina ; Vaida Ioan (născut în 1932).

Între anii 1973-1980, când am funcționat ca profesor de matematică și fizică la Școala Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj , am avut și câteva evenimente importante de viață:

i) Căsătoria cu Livia Giurgiu, la 8 noiembrie 1974 ( în 2024 am fost sărbătoriți la Primăria Municipiului Dej cu ocazia NUNȚII de AUR – adică 50 de ani de la căsătorie);

ii) Încorporarea în cadrul Școlii de Ofițeri de Rezervă, specialitatea artilerie terestră, U.M. 01307 Șimleul Silvaniei, județul Sălaj și obținerea gradului de sublocotenent în rezervă (1 martie – 31 august 1974, 6 luni). Am fost instruit pe APR (aruncător de proiectile reactive;)

iii) Obținerea definitivării în învățământ ( inspecția specială a fost făcută de prof. Valer Pop din Dej);

iv) Construirea unui apartament proprietate personală în municipiul Dej, județul Cluj, unde m-am mutat în anul 1977, împreună cu soția și unde i-am adus și pe părinții mei, Dionisie și Maria Giurgiu, care trebuiau ajutați, iar eu eram unicul fiu.

Sunt recunoscător statului din acea vreme pentru că mi-a dat posibilitatea obținerii unei locuințe proprietate personală , unde mi-am adus și părinții, bătrâni și bolnavi. În zilele de astăzi acest lucru ar fi aproape imposibil.

Prima rudă apropiată care ne-a vizitat la noua locuință a fost unchiul Dumitru Giurgiu, fratele tatălui meu, fost și el cadru didactic, inspector școlar, director de școală, director adjunct al Liceului ” Avram Iancu” din Brad, județul Hunedoara. De la mutarea în noua locuință din Dej și până la 31 august 1980, când am avut reducere de activitate, urmare a desființării școlii, am făcut naveta Dej- Curtuiușul Dejului.

La Curtuiușul Dejului am cunoscut bine oamenii și locurile. Oamenii din sat erau harnici dar și de mare omenie, iar locurile erau încântătoare.  Așa cum am menționat, la recensământul populației și locuințelor din 1977 am fost recenzor pentru satul Curtuiușul Dejului , ocazie cu care am cunoscut pe fiecare locuitor al satului.

La Curtuiușul Dejului l-am cunoscut pe viitorul fotbalist celebru: Dorin Mateuț. El s-a născut la Curtuiușul Dejului în 5 august 1965, tatăl lui fiind frate cu gazda noastră, Simion Mateuț. Deși părinții lui s-au mutat la Hunedoara, ca și alți mulți curtuiușeni, vara , în vacanță venea în satul natal să-și vadă bunicii și celelalte rude. Cum casa în care locuia bunicul patern era vecină cu casa în care locuiam noi, îl vedeam adesea pe băiatul Dorin, care era un copil vesel și foarte bun la fotbal. Pe atunci era elev în ciclul primar, apoi în cel gimnazial, dar a crescut, și-a perfecționat măiestria sportivă și a devenit unul dintre cei mai buni mijlocași ofensivi din istoria fotbalului românesc.

Dorin Mateuț a jucat în tricoul alb-albastru al Corvinului din Hunedoara între anii 1979-1986, marcând 36 de goluri în 136 de meciuri.  A fost campion național la tineret în tricoul Corvinului Hunedoara. Mateuț avea să-l urmeze pe Lucescu la Dinamo și va rămâne în memorie mai ales prin golurile cu FC Dundee United, care aveau să readucă echipa Dinamo București într-o primăvară europeană. Alt gol important marcat de Dorin Mateuț a fost în meciul de pe ”Vasil Levski” din Sofia, în toamna anului 1988, când România a învins Bulgaria, reușind apoi o calificare , după 20 de ani la un campionat mondial.

În sezonul 1989 -1990 mijlocașul ofensiv Dorin Mateuț a înscris 4 goluri în 8 meciuri și s-a calificat cu Dinamo București în semifinalele Cupei Cupelor. La sfârșitul acestui sezon , Dorin Mateuț, care juca la Dinamo București, în Divizia A, a câștigat trofeul european Gheata de Aur, cu 43 de goluri înscrise în campionatul intern. După Dudu Georgescu ( în 1975 și 1977) și Rodion Cămătaru (în 1987), Dorin Mateuț este al treilea fotbalist român care cucerește în 1989 râvnitul trofeu european.

Dorin Mateuț a fost selecționat de 56 de ori în echipa națională a României, pentru care a marcat 10 goluri. A evoluat pentru România la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Italia, în 1990.

În prima divizie a țării a jucat 284 de meciuri și a înscris 134 de goluri.

După 1989 , Dorin Mateuț semnează un contract cu clubul Real Zaragoza, o echipă cu tradiție în Spania. De altfel, Dorin Mateuț a jucat pentru Corvinul Hunedoara, Dinamo București, Real Zaragoza, Brescia, Reggiana și Sportul Studențesc. Pentru Zaragoza, în Primera Division, a adunat 64 de partide și 10 goluri, pentru Brescia și Reggiana, în Serie A, are 29 de jocuri și 3 goluri.

Iată de ce este salutară decizia Consiliului Local al Comunei Vad și a excelentului primar al comunei, domnul David Prunean de a-i acorda lui Dorin Mateuț, la împlinirea vârstei de 60 de ani, titlul de Cetățean de Onoare al Comunei Vad. În urmă cu peste jumătate de secol, când        l-am cunoscut pe Dorin Mateuț ( era pe atunci elev în ciclurile primar și gimnazial) nu bănuiam că, la 20 septembrie 2025 , la scurt timp de la împlinirea de către Domnia Sa a vârstei de 60 de ani, la aniversarea a 700 de ani de atestare documentară a satului Curtuiușul Dejului, voi asista la înmânarea celebrului fotbalist a acestui titlu de onoare. Apreciez, de asemenea acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Comunei Vad, județul Cluj unui fiu al satului Curtuiușul Dejului: prof. Axinte Bob.

În 1973, satul Curtuiușul Dejului  era un sat de oameni harnici și omenoși, dar drumul și ulițele satului nu erau asfaltate , nici măcar pietruite suficient, așa încât noroiul era prezent din abundență, mai ales în anotimpurile cu mai multe precipitații. Nu mai vorbesc de introducerea apei potabile sau a canalizării, nici nu se puteau imagina aceste lucruri. În fiecare dimineață asistam la plecarea la pășune a bivolilor și porcilor din sat, iar seara animalele reveneau la adăposturile lor din fiecare gospodărie. Mulți dintre oamenii care locuiau atunci la Curtuiușul Dejului au trecut la cele veșnice sau locuiesc în alte localități. Mă întâlnesc întotdeauna cu multă plăcere cu foștii mei elevi de la Școala Curtuiușul Dejului sau cu alți cunoscuți din sat. Mă bucură inițiativele de felul celei recente, de construire a unui observator la Curmătura.  Am aflat că s-au stabilit la Curtuiușul Dejului oameni noi. Le doresc o locuire plăcută în acest sat  și sper că vor duce mai departe frumoasele tradiții ale satului Curtuiușul Dejului.

Pe  primarul comunei Vad, domnul David Prunean îl cunosc de peste 45 de ani, când îl întâlneam adesea la alergare, pentru a-și păstra condiția fizică necesară arbitrajului în fotbal. Când a fost ales primar al comunei Vad, în primul mandat, dar și în celelalte,  m-am bucurat mult, fiind convins că va duce comuna Vad spre dezvoltare, spre civilizație. Și nu m-am înșelat. Să luăm ca exemplu doar satul Curtuiușul Dejului: s-au asfaltat drumurile, s-au introdus apa potabilă și canalizarea, în 20 septembrie 2025 va fi inaugurat și sfințit Monumentul Eroilor, pentru cinstirea memoriei curtuiușenilor căzuți la datorie, pentru patrie,  în cele două războaie mondiale.

Despre Curtuiușul Dejului am scris în fiecare din cele patru volume ale mele. Astfel, în volumul ” De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2020. pp. 65 – 78 este vorba despre prezența mea ca profesor de matematică și fizică la Școala Curtuiușul Dejului, comuna Vad, județul Cluj; Curtuiușul Dejului este amintit și în volumul ” Tablete pentru neuitare”,  Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2021, pag. 59. La Școala Curtuiușul Dejului am început activitatea de inițiere a elevilor în rezolvarea de probleme din revistele de matematică, aspecte descrise la pagina 9 în cartea ” Privire în matematica școlară”, Cluj-Napoca, 2022.

Dacă în cel de-al patrulea volum al meu , ” Reflecții și alte scrieri”, Cluj-Napoca 2023 nu este menționat Curtuiușul Dejului, în volumul al V-lea, aflat în lucru (în faza finală)  – ” Crâmpeie de gânduri despre oameni, locuri, fapte” – cu siguranță va apare Curtuiușul Dejului în legătură cu  aniversarea a 700 de ani de la atestarea sa documentară.

Prof. Gheorghe GIURGIU, Dej, județul Cluj