• Unde sunteți vremi comoară
• Ce trecutul mi-l răscoală,
• Ca elev în Bucovina
• Ce mi-a dat din plin lumina.

Peste arc de timp și vremuri, în calitate de absolvent al acestei prestigioase instituții de cultură din frumoasa Bucovină, vin cu un aport, un strigăt cuvenit, fie și la senectute, vis-a-vis de unele erori inacceptabile comise cu decenii în urmă, în activitatea liceului, cu prilejul întocmirii unei monografii realizată de prof. dr. Marian Olaru, în deplin consens cu dictonul latin:

,,Errare humanum est”
A greși e omenește
Când o faci involuntar,
Altfel crunt te pedepsește
Culpele cu iz amar.

Toată această poveste, la nivel de epistolă am s-o redau în întregime, astfel încât tot mai mulți cititori să ia notă de inadvertențele petrecute la Colegiul Național ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, atât de drag mie în anii tinereții, unde am urmat și absolvit opt ani de școală (1942-1950).
Spre edificare, iată și cuprinsul epistolei amintite:

• Stimate Domnule, Adrian Puiu
• Ținând cont de calitatea pe care o dețineți la ora actuală, aceea de director al Colegiului Național ,,Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, prin prezenta epistolă, autorul Ovidiu Chelariu, vă roagă ca la începutul anului școlar 2025-2026, să-mi acordați un interviu de câteva minute, pentru ca împreună să eliminăm, pentru totdeauna, erorile inacceptabile cuprinse în Monografia Colegiului, întocmită de prof. dr. Marian Olaru. Cu tot respectul cuvenit, rog să-mi confirmați prezenta scrisoare ,,ex culta robur ”(din cultură ai putere, hărnicie și plăcere, excluzând orice durere).
• De asemenea, țin să reamintesc faptul că pe data de 6 septembrie 2025, se împlinesc 12 ani de când nu am mai călcat pragul Colegiului Național ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, unde am absolvit cei opt ani de liceu, alături de promoția anilor 1942-1950. Ce repede trece timpul ,,perpetuum mobile”, fără cruțare.
• La ora actuală, din cei 61 de colegi ai promoției 1950, doar eu mai sunt în viață. La ora Divină, sita vieții cerne fără milă ,,Vae victis”.
• În ceea ce mă privește, pot afirma cu tărie că atât pronia cât și Divinitatea mi-a dăruit frumoasele meleaguri botoșănene, de la care am avut ce învăța, precum: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian…
• În context, îl voi reitera pe Adrian Păunescu, autorul Cenaclului ,,Flacăra”, care prin talent și muncă de Sisif, dusă zi de zi în era comunistă, ne-a lăsat drept moștenire o pleiadă de perle umane pururi vie și ardentă pentru nația română. ,,O tempora o mores”.
• Aici, la Botoșani, vei găsi din totdeauna adevărate borne de cultură și literatură de bună calitate, dispuse pentru mediatizarea și propășirea ,,sui generis” al geniului de la Ipotești Mihai Eminescu.
• Muzeul Scriitorilor Botoșăneni, fondat de către Ion Istrate, el însuși un scriitor consacrat pe frumoasele meleaguri botoșănene, alături de Societatea Scriitorilor Botoșăneni ,,Mihai Eminescu”, fondată și condusă de subsemnatul împreună cu alți magnifici ai condeiului, printre care voi numi: pe Maria Panciuc-Bucătaru, Traian Apetrei, Constantin Adam, Georgică Manole, Ștefan Bașno, Liliana Burac, Gabriela Lopez, Mirela Butacu, Maria Apăvăloaie, Florin Bălănescu și nu în ultimul rând Victor Tănasă, sunt mărturii concrete ale faptului că umbra și pașii lui Eminescu încă vibrează cu putere pe frumoasele meleaguri botoșănene.
• Însuși marele Luceafăr de la Ipotești, în vremea adolescenței sale, după cutumă, și-a făcut studiile gimnaziale la  Liceul ,,Aron Pumnul” din Cernăuți, care funcționează și astăzi, pentru românii din zonă, deși la ora actuală își duc veacul sub tutelă ucraineană.

Ovidiu Chelaru
Foto:jurnalfm.ro