Clepsidre sparte și nisip strivit
de pași străini, când totul ne consternă,
când timpul meu, pesemne, s-a oprit
în toamna ta, în toamna ta eternă.
În casa ta lipsește orice ceas.
Pe orologii-ngheață minutare,
cât doar prezentul tău mi-a mai rămas
din tot ce deveni-va doar uitare.
În toamna noastră dintr-un vis etern,
cu doi străini printre clepsidre sparte
găsind un ultim drum, când se aștern
peste cadrane numai frunze moarte;
clepsidre sparte și nisipul tern,
când timpul nostru s-a făcut etern.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania