Volumul Glose literare semnat de părintele și profesorul universitar Theodor Damian, care a apărut le Editura Timpul, Iași, 2025, se înscrie într-o direcție critică aparte a literaturii române contemporane, aceea a reflecției hermeneutice cu fundament teologic și antropologic. Lucrarea reunește texte exegetice, prefețe, recenzii și comentarii critice despre autori și opere contemporane, dar și considerații teoretice asupra actului scrisului, văzut ca un proces existențial de revelare și comuniune.

• În deschiderea volumului, eseul programatic Scrisul ca învăluire şi dezvăluire în Cuvânt propune o definiție originală a literaturii, ca „frământare a minții” și ca formă de „hrănire a sufletului”. Damian situează scrisul în orizontul unei antropologii a Cuvântului, apropiindu-l de actul liturgic și de exercițiul contemplației. În epoca digitalizată, în care informația devine excesivă și uniformizantă, scrisul apare drept rezistență creatoare, o modalitate de a „face să înflorească pustia”. Această dimensiune spirituală a literaturii este articulată printr-o viziune a scrisului ca împărtășire și ca formă de comuniune umană și sacră.
• Damian reia, cu subtilitate, dezbaterea despre canonul literar și despre criteriile de validare a valorii estetice. Confruntând opinii consacrate (Eugen Simion, Harold Bloom, George Bălan), autorul respinge „bățul procustian” al criticii dogmatice și pledează pentru o critică hrănitoare, orientată către descoperirea „frumuseții generatoare de bucurie”. În acest sens, exegeza lui Damian se revendică dintr-o critică existențială și teologică, apropiată de hermeneutica sensului tainic, și nu de spiritul polemic ori demolator.
• Structura volumului relevă bogăția preocupărilor critice ale autorului. Sunt analizate volume de poezie (Marian Nicolae, Paulina Popa, Ioan Gâf-Deac, Mihaela Malea Stroe), proză și eseuri (Lucia Olaru Nenati, Anca Sîrghie, Al. Florin Țene), lucrări teologice sau memorialistice (Bianca-Bogdana Iuga, Puiu Răducan, Dumitru Ichim). Această diversitate este un argument pentru vocația de mediator cultural a lui Theodor Damian, care cultivă un dialog constant între literatură, teologie, filosofie și experiența exilului românesc.
• Un element definitoriu al volumului este interdisciplinaritatea. Critica literară se însoțește cu reflecția teologică, cu antropologia sacrului, cu filosofia culturii. Damian reușește să vadă în poezie o formă de „doxologie” și în proză o mărturie a „trăirii în autentic”. Această perspectivă integratoare situează volumul într-o tradiție a criticii teologale românești, apropiată de modelul unor autori precum Nichifor Crainic sau Ioan Alexandru, dar adaptată contextului diasporei contemporane.
• Glose literare se prezintă și ca un document cultural al comunității românești din diaspora, în special din Statele Unite, unde Theodor Damian este o figură de prim-plan. Numeroase prefețe și recenzii marchează solidaritatea intelectuală și spirituală cu scriitorii români din exil, promovând valorile identitare și unitatea prin cultură. Această dimensiune a volumului îl transformă într-o cronică a solidarității culturale, în care critica literară se întâlnește cu datoria pastorală și patriotică.
• Cartea lui Theodor Damian nu se limitează la un exercițiu critic, ci propune o poetică a scrisului și o etică a lecturii. Prin accentul pus pe comuniune, pe frumusețe și pe rostirea cuvântului ca act revelator, volumul se distinge în peisajul criticii literare actuale prin dimensiunea sa teologică, existențială și integratoare. Glose literare este, astfel, nu doar o culegere de prefețe și comentarii, ci o profesiune de credință culturală, un manifest pentru reumanizarea prin scris într-o lume dominată de artificial și fragmentar.

Al.Florin Țene

• Bibliografie orientativă:
• Harold Bloom, The Anxiety of Influence, Oxford University Press, 1973.
• Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I-IV, Editura Cartea Românească, 1974-1989.
• George Bălan, Hermeneutica sacrului, Editura Eminescu, 1985.
• Theodor Damian, Glose literare, Iași, Editura Timpul, 2025.