• „Unirea Basarabiei cu România – între sacrificiu, curaj și ideal național”
• Alexandru Cocetov, doctor, profesor de EPS/Istorie
• Alexandra Prepelița, elevă
  

  ---

  Nu există un asemenea popor care să nu aibă cu ce se lăuda, fie cu
  conducători iluştri, fie cu bărbaţi înţelepţi şi bravi, fie cu fapte demne de amintire.
  Gh. Asachi

Istoria subliniază faptul că Județul Bălți a fost primul din Basarabia care a cerut unirea cu România prin întocmirea unui act semnat și trimis la Chișinău pentru demararea procesului de unire. Articolul de față nu are ca scop sublinierea procesiunii Unirii, ci sublinierea succintă a câtorva (doar o introducere în ce privește acest subiect) dintre binecuvântările obținute de municipiul Bălți în urma Unirii Basarabiei cu România mamă.
Judeţul Bălţi, primul din Basarabia, a fost cel care şi-a exprimat dorinţa de a se încorpora în Regatul României. Astfel, la Bălţi, s-a luat următoarea moţiune: „Proclamăm astăzi în mod solemn, în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi, că dorim unirea Basarabiei cu Regatul României, sub al cărui regim constituţional şi sub ocrotirea legilor de monarhie democratică vedem siguranţa existenţei noastre naţionale şi a propăşirii economice şi culturale.” Iată, așadar, câteva dintre binecuvântările obținute de municipiul Bălți în urma Unirii Basarabiei cu România mama:
Binecuvântări spirituale. Bălțiul dintotdeauna a fost un oraș unde datinile religioase se respectau cu sfinţenie, deoarece era un popor care locui aici, era unul evlavios. Însă, după unirea cu România, în mun. Bălți libertatea religioasă a devenit una și mai prolifică. Aici merită menționat faptul că îndată după reînfiinţarea Eparhiei Hotinului şi reinstalarea înaltului episcop (Mitropolitul Visarion Puiu) al acestei eparhii, preasfinţitul Visarion, care şi-a ales reşedinţa la Bălţi, a început să desfăşoare o prodigioasă activitate pentru întemeierea episcopiei din Bălţi şi sprijinirea instituţiilor din cuprinsul eparhiei. La 28 septembrie 1924, în centrul oraşului Bălţi a fost pusă piatra de temelie a Catedralei „Constantin şi Elena” şi a capelei episcopale „Cuvioasa Parascheva”. Pe lângă toate acestea, a fost deschis Localul Seminarului Teologic din Bălți (1930); căminul preoțesc din Bălți, dar și deschiderea câtorva sinagogi din municipiu.
Binecuvântări educaționale. Una din binecuvântările educaționale este construcția Liceului de Fete din mun. Bălți – Liceul Industrial de Fete, „Domnița Ileana” ridicat pe fundaţiile unei clădiri mai vechi, posibil în locul unei fabrici. „Fațada principală a fost decorată cu elemente neoclasice, într-o viziune modernă.” Tot aici este cazul de menționat faptul că clădirea „ocupa o suprafață de circa 1100 m.p., fiind compus din subsol locuibil, parter și etaj (actualul bloc administrativ al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți).”
În aceiași binecuvântare includem Liceul de băieți, Seminarul teologic, școli evreiești. În ce privește Liceul de Băieţi „Ion Creangă” (actualmente Liceul Republican Ion Creangă din Bălți), despre acesta se crede că a fost „construit din cărămidă roşie aparentă, cu folosirea motivelor arhitecturale româneşti.”
Binecuvântări culturale. De remarcat faptul că, în Bălți existau teatre particulare (Teatrul Unirea, Teatrul Cinema Scala, Teatrul Mic, Teatrul Sappho, Teatrul Gării), iar concurența dintre ele asigura o ofertă variată de spectacole, operete, proiecții cinematografice și evenimente publice.

Un alt edificiu important este Casa Bodescu, care, inițial avea un nivel și i s-au adăugat un etaj, „balcon, coloane în stil ionic, geamuri şi ornamente exterioare.” Această clădire fiind considerată una din cele mai frumoase edificii din municipiu. Clădire, care, după 1940, este transformată din bijuteria municipiului „în Palatul Pionierilor, destinat întrunirilor tinerelor generaţii care urmau să îmbrăţişeze spiritul patriotic revoluţionar.” Deși arhitectorul Spirer a ajuns mai târziu în mun. Bălți, clădirea la care a lucrat împreună cu colegii de la primărie, nu este doar o casă, nu este doar o bijuterie municipală, ci locul istoric care nu poate fi trecut cu vederea. De ce? „La data de 3 martie 1918, sub preşedinţia doctorului Calistrat Hîncu, în incinta sediului zemstvei din Bălţi s-a luat următoarea moţiune,” nicidecum simplă sau neglijabilă, ci o moțiune care a schimbat radical mersul (în ce privește partea pozitivă) atât a municipiului, cât și a județului Bălți, și anume:
Proclamăm astăzi în mod solemn în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi că dorim unirea Basarabiei cu Regatul României al cărui regim constituţional şi sub ocrotirea legilor de monarhie democratică vedem siguranţa existenţei noastre naţionale şi a propăşirii economice şi culturale.
Altfel spus, Casa Bodescu, care este poziționată în centrul oraşului oferă locuitorilor municipiului, și nu doar, „o intercalare perfectă dintre artă şi cultură;” un spaţiu muzeistic și un lăcaș spiritual; un centru educațional (cultural – educativ) sau centrul de cercetare; un spațiu nicidecum lăsat, părăsit sau uitat, ci un loc în care trebuie păstrat ce a mai rămas, și readus la viață ce s-a uitat.

La începutul secolului al XX-lea, în Bălți existau doar aproximativ 1.500 de case, iar majoritatea erau din lemn. Doar centrul, cu birourile și instituțiile sale de stat, era decorat cu clădiri din piatră. Desigur, au fost construite și conace în stil Art Nouveau, baroc vienez și gotic. Dar această clădire ieșea cu adevărat în evidență pe fundalul peisajului urban general.
Binecuvântări economice. În judeţul Bălţi apăruseră un teren mare pentru piaţă, destinată mărfurilor, industria uleiurilor vegetale, plantaţiile de floarea-soarelui, a apărut nodul central de cale ferată din nordul Basarabiei, a crescut numărul de avocați 27, la număr, 5 notari, 20 hoteluri, 5 tipografii, 12 bănci, 27 cârciumi etc.

Astăzi ca niciodată putem aduce la cunoștința bălțenilor binecuvântările de care s-a bucurat și a beneficiat atât orașul cât și suburbiile lui imediat după Unirea Basarabiei cu România.