Marta Petreu — Lucrările sale, de o solidă bază documentară, se caracterizează printr-un ton polemic, o claritate argumentativă remarcabilă și un angajament etic față de adevărul istoric

• Rodica Marta Crișan, cunoscută sub pseudonimul literar Marta Petreu, s-a născut la 14 martie 1955 în comuna Jucu de Jos, județul Cluj. Este licențiată în Istorie și Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (1980) și doctor în filosofie al Universității din București (1992), cu teza Valențele estetice ale anamorfozei logice, sub îndrumarea prof. Ion Ianoși. Este profesor universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB și redactor-șef al revistei Apostrof (din 1990). Membră a Uniunii Scriitorilor din România și a grupării Echinox, este căsătorită cu criticul Ion Vartic.
• Activitatea Martei Petreu se desfășoară pe multiple planuri: poezie, proză, eseu și istoria filosofiei românești. A debutat în 1977 în revista Tribuna, iar editorial în 1981 cu volumul de poezii Aduceți verbele. Poezia sa se distinge printr-o expresie tensionată, confesivă și reflexivă, adesea ironică, în care introspecția coexistă cu analiza lucidă a realității. Temele centrale sunt trupul, memoria, vinovăția și religiozitatea culturală reinterpretată în cheie modernă.
• Ca eseist și istoric al ideilor, Marta Petreu a contribuit decisiv la relectura unor figuri intelectuale controversate (Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Cioran, Blaga, Caragiale). Lucrările sale, de o solidă bază documentară, se caracterizează printr-un ton polemic, o claritate argumentativă remarcabilă și un angajament etic față de adevărul istoric.
• Volume reprezentative
• Aduceți verbele (1981); Dimineața tinerelor doamne (1983); Poeme nerușinate (1993); Cartea mâniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999; integrala poeziei, 2011); Scara lui Iacob (2006).
• Teze neterminate (1991); Jocurile manierismului logic (1995, reed. 2013); Un trecut deocheat / Cioran sau un trecut deocheat (1999, ed. 2011); Filosofia lui Caragiale (2003, ed. 2012); Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009); De la Junimea la Noica (2011); Blaga între legionari și comuniști (2021).
• Romane: Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011) și Supa de la miezul nopții (2017).
• Critica a subliniat caracterul dublu al operei sale: poetic și rațional, confesiv și teoretic. Nicolae Manolescu o consideră „una dintre cele mai puternice voci feminine ale literaturii contemporane”, iar Alex Ștefănescu remarca „energia polemică și luciditatea diagnostică” a eseisticii sale. Poemele sale, de la primele volume până la Apocalipsa după Marta, oferă o imagine coerentă a unei conștiințe moderne, tensionate între eros și thanatos, între rațiune și mistică.
• Opera Martei Petreu a fost tradusă și receptată favorabil în spațiul cultural european și nord-american. Poeme din volumele sale au apărut în traducere engleză, franceză, germană, italiană, maghiară și spaniolă, în antologii precum Contemporary Romanian Poetry (New York, 2008) și Poezia română contemporană (Paris, 2010). Romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului a fost tradus în italiană (2014) și franceză (2016), fiind elogiat pentru dimensiunea sa tragică și parabola morală universală.
• De asemenea, Marta Petreu a fost invitată la conferințe și colocvii internaționale de literatură comparată și filosofie, la universități din Italia, Germania, Franța și Statele Unite. Studii despre opera sa au fost publicate în reviste academice precum Romanian Review, Central Europe Review și Comparative Literature Studies, subliniind specificul etic și hermeneutic al demersului său intelectual.
• Distinsă cu numeroase premii literare, între care: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997), Marele Premiu „Lucian Blaga” (2002), Premiul „Nichita Stănescu” (1997), Premiul internațional „Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant” (Human Rights Watch, 2001), Premiul „Cartea Anului” (revista România literară, 2011). Decorată cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000).
• Marta Petreu reprezintă un model de intelectual complex al contemporaneității românești. Poeta, eseista și istoricul ideilor se reunesc într-o personalitate pentru care adevărul moral și analiza culturală sunt inseparabile. Opera sa, dublată de o activitate editorială constantă, marchează prin originalitate, claritate și curaj critic una dintre cele mai consistente contribuții ale literaturii române postbelice, cu ecouri semnificative în cultura europeană.
• Al.Florin Țene
• Bibliografie selectivă
• Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel. Dicționarul esențial al scriitorilor români, Ed. Albatros, 2000, p. 655–657.
• Sasu, Aurel. Dicționarul biografic al literaturii române, Ed. Paralela 45, 2006.
• Marcu, George; Ilinca, Rodica. Enciclopedia personalităților feminine din România, Ed. Meronia, 2012, p. 508–509.
• Ștefănescu, Alex. Istoria literaturii române contemporane: 1941–2000, Ed. Mașina de scris, 2005.
• Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, 2008.