IOAN  VASIU: – Stimată Cristina Danilov, sunteți cunoscută și apreciată  în dubla dumneavoastră   calitate, de jurnalist și scriitor.  Când și unde ați debutat, ca jurnalist ?
CRISTINA DANILOV: – Cred că jurnalismul și literatura sunt două fațete ale aceluiași deziderat: dorința de a înțelege lumea și de a transmite adevărul, fiecare în felul său.Mai întâi a fost jurnalismul, am debutat în anii 90, mai precis în paginile cotidianului Monitorul din Iași, un cotidian  pe atunci  aflat la început de drum. Am fost, aș spune, norocoasă, fiindcă aveam să fiu colegă cu câțiva tineri, care erau deja instruiți în  această profesie, mare parte dintre ei își făcuseră ucenicia în redacția Opiniei studențești și a Dialogului: Toni Hrițac, Andi Lăzescu, Cezar Caluschi, Ovidiu Șimonca, Iulian Chifu, Marius Herghelegiu, Dan Radu etc.  Practic, am învățat  jurnalism de la ei,  din mers, ca să spun așa, în foarte scurt timp. Ulterior, în timpul studiilor de la Litere și după absolvirea facultății,  am lucrat și la alte cotidiene ieșene, apoi, am început colaborarea cu câteva reviste literare – Cronica, Artpanorama, Convorbiri Literare, Kitejgrad, unde am susținut rubrici de critică literară și interviuri cu personalități din lumea literară din țară și străinătate. A fost perioada de tranziție, să spun astfel, de la jurnalism către literatură.

I.V.:  – Când ați debutat ca scriitor?
C.D.: – Am debutat cu poezie, în 1996, cu volumul de versuri ”Noi, Fiii Melcului”, publicat la Editura Junimea, volum ce a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași. Din 1996, sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România, datorat acestui premiu. A urmat la scurt timp, un alt volum de versuri ”Ceva care să-mi amintească de mine”, publicat la Editura Cartier din Republica Moldova și o antologie în limba engleză a poeților basarabeni,”Singular Destinies” apărut în 2000, tot la Editura Cartier, al cărei co-autor și co-traducător sunt, alături de Sean Cotter și Adam J. Sorkin, din Statele Unite. Au urmat, apoi, începând cu anul 2003, studiile la Facultatea de Psihologie, a doua facultate. Așadar, a urmat  o perioadă destul de lungă în care literatura și jurnalismul au făcut loc studiului psihologiei,  predării psihologiei – ca asistent colaborator  la Universitatea ”Petre Andrei” din Iași,  proiectelor educaționale pe care   le-am avut  cu Penitenciarul Iași,  a lucrului efectiv la Autoritatea Tutelară, Protecția Minorilor și Familiei din cadrul Direcției de Asistență Socială din Iași. Astfel,  în mare parte, articolele publicate în acea perioadă au fost doar cele de specialitate. 

I.V.: –  În 2022, ați revenit la prima dragoste, jurnalismul…
C.D.: – Da, Toni Hrițac, în 2022, pe atunci redactor șef al cotidianului Ziarul de Iași, fostul meu coleg de la Monitorul  din anii 90,  mi-a oferit la pagina Opinii, o rubrică pe care, încă din start, mi-am propus s-o dedic psihologiei. Însă, doream să ofer cititorilor o altă perspectivă  asupra acestui vast domeniu, folosindu-mă de lecturile mele atât din literatura universală, cât și a studiilor de specialitate, să împrietenesc psihologia cu publicul, utilizând un limbaj mai puțin academic, un limbaj pe înțelesul tuturor, indiferent de pregătirea fiecăruia. Ca și rezultat? Ratingul la articolele mele este de 35000 de vizualizări, maximum fiind de 55000  vizualizări pe articol. Ceea ce presupune că am reușit ce mi-am propus.  

I.V.:  – Apoi, ați publicat primul volum de eseuri ”Fuga din Babel și alte povestiri pentru suflet” la Editura Jumimea.
  C.D.: – În 2023, aveam să dau tiparului și primul volum de eseuri, în mare parte publicate deja în cotidianul Ziarul de Iași.  Au urmat, în 2024 și 2025, volumele de eseuri ”Cufărul lui Cain și ”Douăsprezece nopți și o dimineață, publicate la aceeași editură. Editura Junimea. 

I.V.: – Care sunt publicațiile, din România și din străinătate, în paginile cărora poate fi întâlnit numele dumneavoastră?
C.D.:- Pe parcursul ultimilor patru  ani, am colaborat permanent cu mai multe publicații, nu doar cu Ziarul de Iași, respectiv, revista Littera Nova din Madrid, director – scriitorul Eugen Barz, publicația româno-americană New York Magazin România, director Georgiana Arsene, revista Epifania, editată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și New Business Magazine din Canada. 

I.V.:  – Amintiți vă rog cele mai valoroase și mai recente premii pe  care le-ați câștigat.
C.D.: –  Știți, obișnuiesc să spun celor apropiați că cel mai important  și valoros premiu pe care îl primesc este atunci când un cititor îmi scrie în privat sau postează pe rețelele  de socializare o apreciere la cărțile mele sau la articolele pe care le scriu. Validarea, consider eu,  vine, în primul rând, de la cititor,  nu neapărat de la jurii care sunt, adeseori, trebuie să o spunem, subiective. Dar, totuși, ca să mă raportez strict la premiu ca distincție, da, anul acesta am primit două premii importante pentru mine:  Premiul Cartea Anului 2024– votul publicului,  la secțiunea Eseu, Publicistică, Memorialistică, oferit de Agentiadecarte.ro  din București – pentru volumul de eseuri ”Cufărul lui Cain”și Premiul pentru Excelență în Cultură oferit de Primăria Municipiului Iași, la Seara Valorilor. 

I.V.: – Deci, profesia de psiholog se împacă cu preocupările dumneavoastră jurnalistice și literare.
C.D.: – Psihologia pe care o studiez de ani buni și continui să o fac participând la diverse cursuri și specializări îmi oferă o înțelegere profundă a mecanismelor emoționale și cognitive ale oamenilor, ceea ce mă ajută să observ și să descriu mai nuanțat realitatea în eseurile mele. Practic, cele trei volume de eseuri, ”Fuga din Babel și alte povestiri pentru suflet”,”Cufărul lui Cain” și ”Douăsprezece nopți și o dimineață” au același punct de plecare, – natura umană – așa cum mi se relevă în cabinetul psihologic, pe stradă, în cercul meu de cunoscuți,  natura umană cu grijile, păcatele, frustrările, neajunsurile  și suferințele ei.  Cititorii nu mai sunt tributari mentalității că psihologia  e destinată doar oamenilor bolnavi, așa cum se credea în trecut, ea e necesară  în societatea modernă, unde cei interesați de cunoașterea  lor interioară nu sunt neapărat și pacienți sau clienți. De aceea, în general, articolele legate de cunoașterea umană sunt atât de căutate. Oamenii trăiesc în ritm alert, sunt asaltați , chiar agresați de informații pe toate căile, care produc, adeseori, anxietăți, își pun diverse întrebări legate de sănătatea lor mintală, a cuplului, legate de creșterea copiilor și multe altele. Jurnalismul m-a învățat să respect acuratețea informației, lucru pe care continui să îl respect și în eseurile mele. Literatura mi-a permis să merg dincolo de date, să pătrund în complexitatea personajelor și evenimentelor din viață, să conturez situații care reflectă, în esență, ceea ce noi trăim. Jurnalismul, psihologia  și literatura nu se exclud, ci se completează. Fiecare cuvânt e o punte între experiență și înțelegere a ființei umane.

I.V.: – Ce proiecte de viitor aveți în vedere acum când se apropie cumpăna dintre anii 2025 și 2026 ?
C.D.: – În primul rînd, doresc să îmi continui formarea profesională, pentru un psiholog acest lucru este important, să ai mereu informațiile la zi și diversificate. Apoi, dar nu în al doilea rând, am deja pregătit manuscrisul celui de-al patrulea volum de eseuri,”Divanul cu pisici”, care, sper, să apară tot la Editura Junimea, în 2026. Se preconizează și al cincilea volum, încă în lucru,  și un volum de versuri. Desigur, îmi doresc să continui colaborarea cu publicațiile pe care le menționam, să fiu aproape de cititorii mei. E o relație pe care o prețuiesc și o respect. Dar, înainte de toate, vorba aceea,  sănătate să fie! Ceea ce vă doresc și dumneavoastră! 

                                                                               Interviu de Ioan Vasiu /UZPR