Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Palatul Cuza din Ruginoasa, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Palatul Cuza din satul Ruginoasa, comuna cu același nume, județul Iași, muzeograful Simona Ionescu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Doamnă Simona Ionescu, cine a ridicat acest palat și în ce perioadă?
– Clădirea a fost construită, între 1800 și 1811, în stil neoclasic, de logofătul Săndulache [Alexandru] Sturdza, care, în 1813, a amenajat parcul din jur și a zidit Biserica Domnească [cu hramul Adormirea Maicii Domnului]. Fiul său, logofătul Costache [Constantin] Sturdza, a refăcut palatul, între 1847 și 1855, în stil gotic, dar, din cauza datoriilor la bancă, aceasta a scos la licitație moșia, cumpărată, în 1862, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a amenajat edificiul ca reședință de vară.

– Ce evenimente notabile s-au întâmplat, aici, de-a lungul timpului?
– Costache Sturdza s-a căsătorit cu frumoasa și mai tânăra Marghiolița [Maria Sturdza, născută Ghika], de care s-a îndrăgostit și boierul Nicolae Roznovanu. Când acesta a venit, însoțit de arnăuții săi, să o răpească [ceea ce s-a și întâmplat], fiul lui Costache, Săndulache, a încercat să se opună, dar a fost omorât. Din acest motiv, localității Ruginoasa i se mai spunea și „Rușinoasa”. În această încintă, au mai avut loc întâlnirile revoluționarilor pașoptiști și sinuciderea lui Dimitrie, fiul cel mai mic al lui Cuza, în 1888. Celălalt fiu, Alexandru [Sașa], a murit, tot de tânăr, în 1889, la Madrid, în timp ce se afla în luna de miere în Spania. Ambii copii proveneau din relația extramaritală a domnitorului cu [Elena] Maria Obrenovici [născută Catargiu]. După ce a abdicat, la 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a plecat în exil și a murit, în 1873, la Hotelul Europa din Heidelberg [Imperiul German]. Inițial, a fost înmormântat în Biserica Domnească de aici, osemintele sale fiind strămutate, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la Curtea de Argeș, de unde au fost aduse la Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.

– Descrieți, vă rog, interiorul edificiului.
– Prima sală este biblioteca domnitorului, care adăpostește piese de mobilier originale și cărți din secolul al XIX-lea. La biroul de aici, a conceput marile sale reforme, între care Reforma agrară [Legea rurală] de împroprietărire a țăranilor din 1864. Urmează sufrageria, cu mobilier în stil neogotic, vase și pahare din cristal de Baccarat, farfurii din porțelan de Sèvres și tacâmuri cu monograma lui Cuza. În continuare, se află camera prietenilor, unde invitații se retrăgeau, după servirea mesei, la cafea sau ceai. Încăperea următoare este marele salon de recepții, ce conține mobilier stil Ludovic al XV-lea, goblenuri olandeze din secolul al XVIII-lea și oglinda din cristal venețian a Elenei Cuza [născută Rosetti], soția domnitorului. De aici, se intră în salonașul doamnei, mobilat cu piese Louis Philippe având intarsii de sidef, unde obișnuia să se retragă pentru a citi, a-și scrie corespondența și a supraveghea joaca celor doi copii ai soțului său. Camera care urmează este dormitorul ei, cu mobilier stil Renaissance, în culori Bleu de France, din care se distinge un secreter din lemn de trandafir. Alături, se găsește dormitorul lui Cuza, cu patul în același stil, pentru că se urmărea linia modei din cel de-Al Doilea Imperiu Francez.

– Ce cuprindea domeniul?
– Curtea se întindea până la biserică și includea foișorul, anexele servitorilor, beciul, magaziile pentru lemne, grajdurile animalelor și alte acareturi. Parcul avea alei pietruite, străjuite de statui și ronduri de flori (dintre care panseluțele îi plăceau mult Elenei Cuza, care s-a ocupat, tot timpul cât a stat aici, de palat și de grădină), bănci ascunse în labirinturi de verdeață, copaci seculari și un iaz înconjurat de sălcii. Când veneau în vizită Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri și alți prieteni, trăsurile intrau pe alei și trăgeau în fața clădirii, unde erau primiți de gazde. Moșia se întindea până aproape de Siret și avea în componență multe sate.

– Ce proprietari a mai avut palatul?
– Văduva prințului Alexandru Cuza, Maria Moruzi, a devenit proprietara domeniului și s-a recăsătorit, timp de numai o zi, cu inginerul de căi ferate Ionel [Ion I. C.] Brătianu [fiul omului politic liberal Ion C. Brătianu], pentru recunoașterea fiului lor, viitorul istoric Gheorghe Brătianu. Deși a iubit mult aceste locuri, Elena Cuza a devenit, din stăpâna castelului, o tolerată; nemaiînțelegându-se cu nora ei, s-a retras într-o încăpere a palatului, iar, după un timp relativ scurt, a plecat la Piatra Neamț, unde s-a stabilit și a murit în 1909, fiind înmormântată în cavoul familiei sale din Solești [sat în comuna cu același nume, județul Vaslui]. Maria Moruzi s-a mutat în Iași, la Casa Pogor, luând o parte din mobilier, apoi a lăsat palatul Spitalului de Copii Caritatea [înființat, în 1880, de Elena Cuza – în prezent, Laboratorul de Biologie Moleculară al Institutului Regional de Oncologie] din Iași, după care imobilul a trecut în proprietatea statului. În timpul celor două războaie mondiale, castelul a fost bombardat, apoi a devenit sediul unui spital T.B.C. și al C.A.P.-ului local. În 1982, a intrat sub tutela Ministerului Culturii, fiind introdus în circuitul turistic și amenajat ca Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza. Palatul, biserica, parcul, zidul de incintă, turnurile și mormântul pregătit pentru marele domnitor figurează în Lista Monumentelor Istorice din 2015.

Florin Bălănescu