Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Fosta Curte Domnească din Bacău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre fosta Curte Domnească din Bacău, preotul Constantin Tomozei mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, la ruinele acesteia.

– Părinte Constantin Tomozei, de ce a fost necesară construirea acestei curți?
– În 1476, domnitorul Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504] a hotărât să ridice o curte domnească la Bacău, cu rol de centru administrativ, de control și de organizare al Țării de Jos [regiunea sudică a Moldovei], fiindcă târgul se afla la una dintre principalele intersecții de drumuri dintre Țara Românească și Transilvania. El l-a trimis, aici, în 1481, pe fiul lui cel mare, Alexandru Voievod, coregentul său, care a locuit în incintă până a murit [în 1496].

– Descrieți, vă rog, ansamblul curții domnești.
– În a doua jumătate a secolului al XV-lea, au fost înălțate locuința voievodului (casa domnească), construcții pentru gestionarea problemelor administrative ale curții și turnul de observație, din piatră, cu rol de supraveghere a zonei, unde stăteau ostașii ce păzeau sudul Moldovei. Scările de la intrare erau amplasate pe latura de vest, iar cei doi stâlpi de sprijin din mijlocul clădirii aveau rolul de a susține bolta din piatră şi cărămidă a beciului, în care se intra printr-un gârlici din partea de est. Casa domnească avea demisol, parter și etaj, conținând încăperile de locuit, camera de gardă, bucătăria, încă o odaie și sala administrativă, unde domnitorul îi întâlnea pe sfetnicii săi, care îi raportau evenimentele deosebite din Țara de Jos. Complexul de clădiri include și Biserica Precista [cu hramul Adormirea Maicii Domnului], ctitorie a lui Alexandru, zidită între 1489 și 1491. Aceasta, împreună cu ruinele casei domnești și ale turnului de veghe, figurează în Lista Monumentelor Istorice din 2004.

– Complexul a avut de suferit de-a lungul timpului?
– În timpul domniei lui Bogdan al III-lea [1504-1517], fiul lui Ștefan, construcțiile au fost afectate de un puternic incendiu. În vremea stăpânirilor lui Ștefăniță Voievod [1517-1527], fiul acestuia, și Petru Rareș [1527-1538; 1541-1546], fiul lui Ștefan, au avut loc alte incendii, dintre care cel din 1538 a devastat casa domnească și celelalte clădiri. Prin expediția din acel an, Soliman [I] Magnificul, sultanul Imperiului Otoman [1520-1566], a urmărit să distrugă atât curtea de aici, cât și întreaga ortodoxie. Săpăturile arheologice au scos la iveală, de la baza stratului de moloz, cenușă și cărbuni, monede emise de Regele Ludovic al II-lea al Ungariei [și Boemiei] în 1517, de unde reiese că ansamblul curții domnești a fost distrus în urma unui incendiu.

Florin Bălănescu