Pe 15 ianuarie 2026, se împlinesc 176 de ani de când a venit pe lume, în casa din Calea Naţională nr.179 din Botoşani, Luceafărul poeziei româneşti, al şaptelea copil al familiei Eminovici, ce va fi botezat pe 21 ianuarie 1850 şi va primi numele de Mihail (după denumirea în slavoneşte- bisericeşte, a Sf. Mihail). Arhanghelii Mihail şi Gavriil au vegheat permanent viaţa şi activitatea Luceafărului poeziei româneşti, conferindu-i alese trăsături de personalitate poetului: inteligenţă, hipersensibilitate şi inconstanţă şi este ziua când trebuie să-l omagiem în fiecare an.

      În iarna anului 1850, familia lui Gh. Eminovici locuia în casele proprii din Botoşani, Raluca aştepta să-i vină pe lume al şaptelea copil, Gh. Eminovici se pregătea să înceapă activitatea agricolă, pe cele 1000 de hectare de la Durneşti, pe care le arendase, căuta soluţii pentru achitarea ratelor restante la plata moşiei Ipoteşti, pe care o cumpărase, iar cei trei feciori mai mari: Şerban, Niculae şi George, se pregăteau să înceapă cursurile pensionului de băieţi a lui Ladislav Ferderber din Botoşani, ce se vor deschide pe 10 ianuarie 1850.
     Era o iarnă grea la acest început de an, temperaturile scăzuseră până la -28 de grade celsius, zăpada era mare şi troienită, aşa cum scria Gazeta de Moldavia, din 19 ianuarie 1850:,,Câmpurile sunt acoperite cu omăt într-atât că ţăranii sunt nevoiţi a părăsi săniile lor încărcate, dejugând boii şi deshămând caii, din neputinţă a le duce după ei. Dunărea deplin au îngheţat şi pretutindeni este trecătoare” (Victor Crăciun- Eminescu regăsit– Data naşterii– Ed. Semne 1998). Aglaia Drogli, într-o scrisoare către Titu Maiorescu, referindu-se la data naşterii lui Mihai, spune şi ea că fusese o ,,iarnă grea”.
      Eminovici, împreună cu familia sa, locuia la Botoşani, unde avea gospodărie mare; casă cu cinci camere şi bucătărie, renovate de puţină vreme, două şuri, grajd şi anexe şi aici locuia familia în perioada de iarnă, când activitatea în agricultură era foarte redusă. Avea şi el posibilitatea de a se ocupa şi de alte afaceri, de bunul mers al crâşmelor sale din Botoşani şi Ipoteşti, rezolva o serie de litigii avute cu diferiţi parteneri de afaceri. 

    În conformitate cu documentele oficiale (Registrul pentru nașteri și botezuri pe anul 1850), Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, în casa părintească de pe Calea Naţională nr. 179, pe 15 ianuarie 1850, fiind botezat la biserica Uspenia, pe 21 ianuarie 1885, naş fiindu-i stolnicul Vasile Iuraşcu.
    Acest document oficial (Mitrica), aflat la Arhivele Statului din Botoşani, contrazice povestea din familia căminarului Gheorghe Eminovici, conform căreia, Poetul s-ar fi născut pe 20 decembrie 1849, conform unei însemnări aflate într-o psaltire a familiei.

    Matei Eminovici afirmă că toţi copiii lui Eminovici au văzut şi cunoscut această Psaltire: „Într-o Psaltire veche însă, care se păstra din străbuni în casa părinţilor săi şi în care sunt scrişi consecutiv autograf de tatăl poetului naşterile tuturor copiilor săi, jos pe pagina 5-a stă scris: «Astă-zi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s’au născut fiul nostru Mihai»” (Prefaţă de Matei Eminescu la volumul de Poezii, editat de el în colecţia „Biblioteca pentru toţi”, nr.195-196). Gh. Eminovici scrie în Psaltire că Mihai s-a născut la 20 decembrie 1849, aşa cum ştia şi Poetul, dată pe care o scrie în Registrul Junimii, în 1871.

 Botezul lui Mihai Eminescu s-a făcut pe 21 ianuarie 1850, în Catedrala Uspenia din Botoșani și nașterea a fost consemnată de preot în ,,Registrul pentru nașteri și botezuri pe anul 1850”: ,,Născut la 15 Ghenarie 1850, din părinţi: Gheorghe Eminovici, proprietar şi soţia sa Ralu, născută Vasile Iuraşcu, care primi Botezul în 21 Ghenarie; s’a numit Mihail având naş pe Dumnea-lui Stolnicul Vasile Iuraşcu, Poliția sau Satul, în orașul Botoșani ”.
Această ,,Mitrică pentru nașteri și botezuri” era singurul act oficial pentru evidența nașterilor și, la sfârșit de an, situația anuală trebuia trimisă la primărie de către preot. Cum situația nașterilor pe 1849, fusese trimisă la primărie și botezul se face pe 21 ianuarie, anul următor, Gh. Eminovici și preotul convin ca să treacă ca dată de naștere – 15 ianuarie 1850 – dată trecută în Mitrică și care este data oficială de naștere a lui Mihai Eminescu, pe care o sărbătorim an de an, declarată şi Ziua Culturii Naţionale.

     Criticul George Călinescu, în cartea sa ,,Viaţa lui Mihai Eminescu”, cea mai importantă monografie a Poetului, apărută în 1932, susţine varianta oficială a naşterii lui Eminescu, deoarece spune el, Gh. Eminovici nu a putut să asiste la naşterea lui Mihai şi, pe 22 decembrie, să fie prezent la tribunalul din Iaşi.
     Nefiind sigur de locul naşterii poetului, George Călinescu trage o concluzie originală: ,,Neexistând dar decât un document sigur, însuşi actul de naştere, bunul-simţ cere să păstrăm ca dată a naşterii ziua de 15 ianuarie 1850, cu observarea în privinţa locului, că totul fiind cu putinţă pe această lume, n-ar fi exclus ca pruncul să se fi născut în Ipoteşti, fiind apoi adus şi botezat la Botoşani. De altfel, când e vorba de un mare poet, puţină mitologie nu strică”.
      Cu cca. 20 de ani în urmă, am demonstrat, în cartea mea ,,Mihai Eminescu la Botoşani”, că Gh. Eminovici a putut să asiste la naşterea fiului său şi, pe 22 decembrie, să fie prezent la Iaşi, unde a semnat o procură în faţa judecătorului.
Criticul nu cunoştea modul de circulaţie a persoanelor, pe distanţe lungi, în zona aceasta şi în acea perioadă, când încă nu se dăduse în funcţiune calea ferată Botoşani-Vereşti-Iaşi. Conform „Marşrutului Poştal al Moldovei”, transportul corespondenţei şi persoanelor se făcea cu diligenţe trase de patru cai, care schimbau caii în staţiile poştale cu alţii odihniţi. Aceste staţii erau dispuse la distanţe de cca. 20 de km una de alta. Între staţii se circula cu mare viteză, cu cai odihniţi.
„Drumul Mihăilenilor”, unul din cele cinci „drumuri” ale Moldovei, ducea de la Mihăileni (graniţa cu Austro-Ungaria) prin Botoşani, Lătăi, Hârlău, Podul-Iloaiei la Iaşi. Cursele erau de trei ori pe săptămână. Diligenţele plecau din Mihăileni marţea, joia şi sâmbăta la ora 9 dimineaţa şi ajungeau la Iaşi a doua zi la ora opt. De la Iaşi plecau spre Mihăileni lunea, miercurea şi vinerea la ora nouă şi ajungeau la Mihăileni a doua zi la ora şase. Din Botoşani spre Iaşi diligenţa pleca în jurul prânzului, după ce făcea un popas şi schimba caii.
Gh. Eminovici putea ajunge la Iaşi cu diligenţa, în aproximativ 20 de ore și a putut să fie prezent la Iaşi pe 22 decembrie 1849, pornindu-se din Botoşani marţi, 20 decembrie, după naşterea fiului său Mihai. Acest lucru nu a fost cunoscut de G. Călinescu, eu fiind un vechi filatelist, cunosc modul de circulație a corespondenței și a persoanelor din acea perioadă.
Dacă Gh. Eminovici ar fi plecat la Iași cu căruța sau trăsura proprie, i-ar fi trebuit 3-4 zile să ajungă. La înapoiere l-ar fi prins Crăciunul pe drum, ori el nu dorea acest lucru.

Observăm că Matei precizează pagina şi locul unde era făcută însemnarea, dovadă că el o văzuse şi o citise de mai multe ori. Este posibil ca, după moartea lui Gh. Eminovici, Psaltirea să fi ajuns la Matei, atunci când acesta a vândut toată averea rămasă de la tatăl său (în ianuarie 1884) şi a luat cu sine biblioteca şi alte lucruri de valoare, spre surprinderea şi nemulţumirea fraţilor săi Harieta şi Niculai. Aşa se explică că el cunoştea, atât de exact, unde era notată naşterea lui Mihai. Matei Eminescu, analizând cele două date vehiculate, privind data de naştere a poetului, este de părere ,,că mai probabilă este cea scrisă de tatăl poetului, mai întâiu că el indică şi ora şi minutul în care s-a născut, şi apoi pentru că era un om dotat de la natură cu o aşa memorie încât cunoştea mai pe toţi contimporanii săi boieri şi boiernaşi din toată Moldova”.
Această notaţie a căminarului despre naşterea lui Mihai nu este, aşadar, singulară: pe Psaltirea amintită apar şi datele de naştere ale celorlalţi copii. Nu este întâmplător nici faptul că această carte era o carte religioasă, de rugăciune. Tot o tradiţie nescrisă face ca şi astăzi, mai ales în mediul rural, oamenii să-şi mai noteze date importante sau să-şi păstreze actele din casă în astfel de cărţi religioase, în ideea de protecţie şi divină şi fizică. Or, la un bun creştin, cum era Gh. Eminovici, este posibil ca psaltirea să-l fi  însoţit permanent în drumurile sale, folosind-o la vreme de sărbătoare şi atunci când invoca sprijinul divin în reuşita demersurilor sale şi nu o carte de bibliotecă cum susţine criticul George Călinescu.
Consemnarea atât de exactă a orei nu poate fi o întâmplare şi nici o invenţie. Data, atât de minuţios precizată, este o dovadă că Gh. Eminovici a fost acolo la naşterea lui Mihai şi a notat evenimentul imediat după aceea. Gheorghe Eminovici era acasă când s-a născut fiul său Mihai, aşteptând evenimentul, poate îngrijorat sau preocupat şi uitându-se mereu la ceasul său de buzunar. Cine altcineva, dintre cei care se aflau în preajma Ralucăi, avea timp să se uite la ceas în acele împrejurări importante şi tensionate? 

Gh. Eminovici a văzut la Vasile Iuraşcu o astfel de carte, numită ,,Mărgăritare”, unde acesta îşi notase datele de naştere a copiilor săi şi alte evenimente importante din viaţa sa. Gh. Eminovici şi Vasile Iuraşcu se cunoşteau, aveau relaţii de afaceri, în numele stăpânilor de moşii pentru care le administrau, i-a cunoscut familia şi pe fiica lui, Raluca, Eminovici cerându-i fata de soţie.
Mai târziu, în 1864, când Eminescu era ,,scriitor al cancelariei” la Primăria din Botoşani, a avut prilejul să-şi caute şi documentul oficial, unde era trecută data şi locul naşterii sale: 15 ianuarie 1850, la Botoşani– ,,Mitrica de naşteri şi botezuri”, aflată în copie la primărie. Eminescu şi-a cunoscut tot timpul data adevărată a naşterii sale (20 decembrie 1849) dar şi data oficială trecută în Mitrică (15 ianuarie 1850). În diverse ocazii, Eminescu spunea că este născut pe 20 decembrie 1849.

Numele dat pruncului, Mihail Eminovici, denotă şi el o naştere mai apropiată de sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril (8 noiembrie), aşadar înainte de sărbătorile Anului Nou. Este drept că mai apropiată era sărbătoarea sfântului Nicolae, dar Eminoviceştii aveau deja un copil cu acest nume. Dacă ar fi fost născut în ianuarie, conform cutumelor vremii, părinţii i-ar fi pus mai curând nume ca: Ioan sau Vasile (cum au şi dat ultimului lor născut), sau Grigore, Teodor etc. Nu ar fi avut motivaţia de a-i da pruncului numele de Mihai, deoarece sărbătorirea onomasticii trebuia să se facă în anul anterior anului de naştere, sau după zece luni de la aniversarea naşterii, ceea ce nu era un lucru obişnuit la o familie de creştini.
Analizând din punct de vedere logic toate aceste documente şi afirmaţii, privind data de naştere a poetului Mihai Eminescu, atât de disputată din partea eminescologilor, ajungem la concluzia, întărită de înscrisuri şi declaraţii, că cel mai mare şi iubit poet al românilor s-a născut de Sf. Ignat, la 20 decembrie 1849, aşa cum însuşi declarase, iar actul oficial aflat în Arhivele Statului, consemnează data de 15 ianuarie 1850, act semnat de părinţi, naş şi preot. 15 ianuarie 1850 este data oficială de naştere a Luceafătului poeziei româneşti. 

Când e vorba de Eminescu, orice amănunt, orice ipoteză, orice informaţie trebuie luată în consideraţie, pentru stabilirea adevărului.
       Încheiem acest succinct material despre nașterea Poetului, concluzionând că Raluca, o femeie liniştită, foarte religioasă, cu dragoste de familie, a dus la împlinire ceea ce a hotărât Destinul, aducând pe lume Luceafărul poeziei româneşti, aşa cum a fost voia lui Dumnezeu, deoarece, aşa cum spunea şi Poetul:,,Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”.

Bibliografie:

1. George Călinescu-Viaţa lui Mihai Eminescu – Ed. Eminescu, 1973
2. Gh. Ungureanu-Eminescu în documente de familie– Ed. Minerva Bucureşti, 
3. I. D. Marin- Eminescu la Ipoteşti – Eminesciana, Editura Junimea, Iaşi,1979
4. Iacob Negruzzi- Amintiri din „Junimea” , Editura Junimea, Iaşi, 1970
5. Nicolae Iosub- Mihai Eminescu la Botoşani, Editura Axa, Botoşani, 2006

Nicolae Iosub, ianuarie 2026, Botoşani