Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ANUL  BRÂNCUȘI. Sculpturile lui Constantin Brâncuși și influența arhitecturii populare din Gorj

Constantin Brâncuși (1876–1957) este considerat unul dintre cei mai importanți sculptori moderniști ai secolului XX, pionier al abstractizării formelor și al reducției estetice. Originar din Hobița, Gorj, sculptorul a migrat la Paris unde și-a construit o carieră internțională, însă fundalul său rural a continuat să fie o prezență structurală în formarea limbajului său artistic. Arhitectura populară din Gorj — inclusiv stâlpii de lemn de la pridvoare, porțile sculptate sau stâlpii funerari — dialoghează cu limbajul formal al sculpturilor mature ale lui Brâncuși, sugerând o „memorie a formei” ce transcende simpla reproducere a motivelor populare și evoluează într-un principiu universal al formării sculpturale.


  • Arhitectura rurală din Gorj îmbină funcționalitatea cu simbolismul: stâlpii de pridvor, porțile sculptate și stâlpii funerari sunt elemente verticale, ritmate și repetate, ce îmbină spațiul util cu cel simbolic. În critica artei brâncușiene, aceste tipuri de forme sunt considerate surse primare pentru modul în care artistul a construit repetarea modulului și verticalitatea în lucrări precum Coloana Infinitului. Astfel, Coloana nu este doar un omagiu adus eroilor, ci și un principiu formal inspirat de stâlpii tradiționali ce se ridică spre cer, sugerând o ascensiune metafizică prin ritm și repetiție. 
  • Barbu Brezianu, un critic român, observa în mod similar că Brâncuși „nu s-a întors la arta populară pentru a o copia, ci pentru a-i extrage esența, pe care a transpus-o într-un limbaj formal universal”. Conceptul de purificare a formelor este astfel legat nu de mimetism, ci de interiorizarea și transfigurarea arhitecturii vernaculare în formă modernă. 
  • Coloana Infinitului (1938) exemplifică modul în care un motiv popular devine principiu structural universal. Forma sa segmentată, compusă din module repetate, evocă atât stâlpii tradiționali cât și o logică abstractă ce sugerează infinitul — o transcendență spirituală a formei. În analiza academică, această repetare a modulului este adesea discutată ca o „formalizare a ritmului vernacular”, în care memoria vizuală a tradițiilor gorjene este sublimată în sculptură abstractă. 
  • Literatura de specialitate asupra operei lui Brâncuși include dezbateri extinse despre originea „primitivismului” său: dacă acesta derivă preponderent din arta populară românească ori din arta africană, mediată de contextul avangardei pariziene. În cadrul unei teze universitare, Amelia Miholca argumentează că Brâncuși identifică în arta țăranilor români — inclusiv obiectele sculptate și motivele arhitecturale — surse primare pentru sensul său sculptural. Această abordare consideră atât formele, cât și materialele (lemnul, textura brută) ca purtătoare de semnificații structurale ale lumii rurale românești. 
  • Criticii artelor ca Sidney Geist și Edith Balas oferă perspective complementare: Geist subliniază influența africană în epoca modernă, dar recunoaște și legătura lui Brâncuși cu tradiția lemnului sculptat în țară; Balas, în schimb, insistă asupra rolului central al artei populare românești în construirea identității artistice a sculptorului. 
  • Interpretările contemporane îl citează pe Mircea Eliade pentru a sublinia dimensiunea mitologică și spirituală a operei lui Brâncuși, sugerând că sculptorul nu doar citește formele populate de arhitectura vernaculară, ci le interiorizează, transformându-le în principii formale ce transcende naționalul în universal. 
  • Opera lui Constantin Brâncuși reprezintă un dialog sofisticat între tradiția arhitecturii populare gorjene și modernitatea sculpturii. Prin transformarea motivelor verticale, a ritmurilor repetate și a simbolurilor structurate în arhitectura populară într-un limbaj formal abstract, Brâncuși a creat o sculptură ce transcende limitele locale fără a le nega originea. Astfel, lucrările sale — precum Coloana Infinitului, Poarta Sărutului sau Masa Tăcerii — pot fi citite ca sinteze estetice ale memoria vizuale și spirituale a satului natal, integrând arhitectura vernaculară într-un proiect modernist de anvergură mondială.
  • Al.Florin ȚENE
  • Bibliografie selectă
  • Surse generale și studii academice:
  • Amelia Miholca, Constantin Brancusi’s Primitivism (teză de Master, Arizona State University, 2014) – analiza rolului artei populare românești și africane în sculptura brâncușiană. 
  • Sidney Geist, Brancusi: A Study of the Sculpture (1968; reed. 1983) – studiu de referință asupra limbajului sculptural al lui Brâncuși. 
  • Friedrich Teja Bach et al., Constantin Brâncuși 1876-1957 (1995) – catalog critic al operei sculptorului. 
  • Surse despre influențe culturale:
  • The Art Story: Constantin Brâncuși – discuție asupra influențelor culturale, inclusiv a tradiției lemnarului popular românesc. 
  • Document academic accesibil: Brancusi’s Primitivism – African vs. Romanian Influence (disponibil pe Scribd) – comparație între influențele africane și românești. 
  • Studii contextualizate:
  • Articol PDF din Revista de Științe Politice (2025) – discuție despre racordarea operelor brâncușiene la tradițiile culturale românești și simbolismul lor.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania