Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Domnească din Borzești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica Arbore din satul Arbore, comuna cu același nume, județul Suceava, supraveghetorul Ileana Mirea mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Doamnă Ileana Mirea, cine și când a ctitorit acest lăcaș de cult?
– Biserica, având hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, a fost ridicată în 1502, în cinci luni [2 aprilie-29 august], de hatmanul [și pârcălabul] Luca Arbore, unul dintre principalii boieri ai domnitorului Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504].

– Faceți, vă rog, o descriere a bisericii.
– Sfântul lăcaș este construit din piatră brută și cărămidă, în stil moldovenesc, cu elemente gotice și post-romanice. Are dimensiuni mici, fără turlă și cu intrarea în lateral, fiind alcătuit din altar, naos și pronaos. În ultima dintre aceste încăperi, se află camera mormintelor, care adăpostește monumentul funerar al lui Luca Arbore, cel mai important din Moldova, fiindcă doar aici se întâlnește acest tip de baldachin gotic, executat de meșteri polonezi. Lângă el, se găsește tabloul funerar cu stema familiei Arbore, în care ctitorul închină biserica lui Dumnezeu prin intermediul patronului său. Alături, sunt situate mormintele a doi dintre fiii lui [Toader și Nichita], decapitați, în 1523, la Hârlău, la o lună după tatăl lor, de către Ștefăniță Vodă [cel Tânăr sau Ștefan al IV-lea, 1517-1527], precum și cele ale soției sale Iulia[na] și ale altor membri ai familiei. Catapeteasma originală nu s-a păstrat, cea actuală datând din 1735, restaurată în 2013. Frescele interioare și exterioare au fost executate în stil bizantin, pe fundal verde, în 1541, tablourile votive din naos și pronaos înfățișând familia ctitorului. În nord-vestul bisericii, este amplasat turnul-clopotniță din piatră, cu un etaj, ridicat în 1867. În curte, a existat și un conac boieresc, devalizat de către localnici.

– Edificiul a suferit daune de-a lungul veacurilor?
– În timpul campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538, turcii au luat acoperișul din plumb pentru a-l topi și transforma în gloanțe. În secolele XVII-XVIII, clădirea a rămas fără învelitoare și pictura interioară a fost serios afectată, fiind deteriorate mai multe scene biblice și fețe ale sfinților, repictate în 1800. În acest timp, au crescut copaci în interior, iar fresca de pe boltă s-a distrus în mare parte; totuși, fragmente ale ei se mai văd, și astăzi, destul de clar. Biserica a fost restaurată în repetate rânduri, cele mai importante lucrări având loc în perioadele 1909-1914, 1936-1937, 1955-1956 și 1965-1970, iar acoperișul fiind refăcut de mai multe ori. Din 1990, se efectuează o nouă renovare, constând în curățarea de fum și conservarea picturii originale [încheiată în 2018. Din 1993, biserica este inclusă în patrimoniul cultural mondial, sub egida U.N.E.S.C.O., iar, din 2015, lăcașul de cult și turnul-clopotniță figurează în Lista Monumentelor Istorice.].

Florin Bălănescu