Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Sfinții Ierarhi Nicolae și Alexandru din Roznov, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica cu hramul Sfinții Ierarhi Nicolae și Alexandru din Roznov, județul Neamț, preotul Vasile Țoc mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Vasile Țoc, cine a zidit acest lăcaș de cult și în ce perioadă?
– Biserica a fost înălțată, între 1890 și 1892 [pe locul uneia mai vechi, construită, în 1759, de paharnicul Nicolae Rosetti-Roznovanu], de boierul filantrop Gheorghe Rosetti [Ruset]-Roznovanu, care și-a luat numele după denumirea localității Roznov, unde avea domeniul. El a fost deputat și senator din partea Partidului Conservator, președinte al Camerei Deputaților, președinte al Consiliului Județean Neamț, ispravnic [prefect] al județului Neamț, avocat și colonel în armata română, participant la Războiul de Independență din 1877 și 1878.

– Cum se explică aspectul distinct al clădirii?

– Gheorghe Rosetti-Roznovanu, prieten cu familia țaristă, a adus din Rusia documentația unui model de biserică prin care a dorit să marcheze această legătură. Lăcașul de închinare a fost ridicat cu ajutorul unor cioplitori italieni, servind pentru uzul familiei și al invitaților acesteia.

– Biserica a avut de suferit de-a lungul timpului?
– La venirea, în 1944, a trupelor rusești, care au staționat aici, o rachetă de semnalizare a căzut pe acoperiș și vechiul lăcaș a ars. Ulterior, comuniștii au dărâmat pereții și au folosit piatra pentru a-și construi case sau în alte scopuri; pictura a fost spălată cu ușile închise, placa exterioară, pe care era inscripționată pisania, a fost dată jos, iar stema regală a fost distrusă. [Din 2016, biserica figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Descrieți, vă rog, lăcașul de rugăciune.
– Biserica este situată în parcul din centrul orașului, fiind zidită într-un stil arhitectural slavon-bizantin, configurată ca o cruce cu brațele egale și cu o turlă specific rusească, în formă de ceapă. Fațada include o clopotniță deschisă, încorporată în zidul principal, care adăpostește zece clopote, dintre care șapte mai mici și unul foarte mare. Pictura a fost realizată, între 1913 și 1915, de Costin Petrescu, care a pictat și Ateneul Român din București, iar catapeteasma, din bronz aurit, a fost lucrată la Moscova, între 1890 și 1892. Sobele din teracotă, lambriurile și stranele din stejar sunt cele originale. La demisol, se află Muzeul Gheorghe Ruset-Roznovanu, unde sunt expuse obiecte personale, efecte militare, monede, medalii și decorații ale fondatorului lăcașului de cult, fotografii ale membrilor familiei, cărți, candele și veșminte vechi de peste 100 de ani, icoana Maicii Domnului și cea a Mântuitorului, provenind din vechea biserică, ambele pisanii ale celei actuale și arborele genealogic al Rosetteștilor, începând din secolul al XV-lea până la sfârșitul veacului al XIX-lea. Rețin atenția tablourile și busturile în marmură ale boierului și ale soției sale Alexandrina [născută Câmpineanu], precum și portretul pictat al singurului lor fiu, Alexandru, decedat în urma unei pneumonii, la numai 20 de ani, pe când studia la școala de ofițeri. Tot aici, se găsește cripta cu osemintele lor, ale lui Nicolae Rosetti-Roznovanu, ale marelui logofăt Iordache Rosetti-Roznovanu [fiul său și bunicul lui Gheorghe Rosetti-Roznovanu] și ale soțiilor acestora.

Florin Bălănescu