Articolul analizează, dintr-o perspectivă academică și interdisciplinară, disputa recentă privind menținerea sau schimbarea unor denumiri de spații și instituții publice din municipiul și județul Cluj, în special cazul Bibliotecii Județene „Octavian Goga”. Pornind de la cadrul legislativ actualizat prin Legea nr. 241/2025 (așa-numita „Lege Vexler”), studiul discută tensiunile dintre memoria culturală, patrimoniul literar și exigențele juridice ale combaterii extremismului. Sunt examinate responsabilitățile instituționale, rolul autorităților locale și centrale, precum și implicațiile simbolice ale deciziilor privind onomastica publică.

În spațiul public românesc postdecembrist, problematica reevaluării figurilor istorice și culturale asociate cu ideologii extremiste a cunoscut o intensificare constantă. Adoptarea Legii nr. 241/2025, care extinde și consolidează cadrul normativ anterior (OUG nr. 31/2002), a adus în prim-plan nu doar obligații juridice, ci și dileme culturale și morale. Cazul Bibliotecii Județene „Octavian Goga” din Cluj reprezintă un exemplu emblematic al acestei tensiuni dintre canonul cultural și exigențele memoriei etice contemporane.
Legea nr. 241/2025 interzice explicit atribuirea sau menținerea denumirilor de străzi, instituții sau spații publice care onorează persoane asociate cu ideologii fasciste, legionare sau cu crime de război și crime împotriva umanității. Din perspectivă juridică, actul normativ introduce o responsabilitate clară pentru autoritățile publice, dar lasă deschisă problema interpretării gradului de asociere și a ponderii faptelor politice în raport cu contribuțiile culturale.

În acest context, demersul Asociației pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului din Arad se înscrie într-o logică de activare civică menită să determine aplicarea strictă a legii. Răspunsurile autorităților locale din Cluj — atât Primăria, cât și Consiliul Județean — relevă însă o prudență administrativă justificată de complexitatea cazurilor și de existența unor proceduri judiciare sau consultative în curs.
Denumirile de străzi și instituții publice nu sunt simple etichete administrative, ci instrumente simbolice prin care comunitățile își afirmă valorile și reperele identitare. În acest sens, cazul străzii Radu Gyr și cel al Bibliotecii „Octavian Goga” trebuie analizate diferențiat, deși sunt subsumate aceluiași cadru legislativ.
Radu Gyr este asociat direct și explicit cu Mișcarea Legionară și cu politici culturale discriminatorii din perioada Statului Național-Legionar, ceea ce facilitează o evaluare juridică relativ univocă. În schimb, Octavian Goga reprezintă o figură mult mai complexă: poet canonic, publicist de prim rang, dar și om politic ale cărui decizii guvernamentale, chiar într-un mandat extrem de scurt, au avut consecințe grave asupra populației evreiești din România.

Din perspectivă istoric-literară, Octavian Goga ocupă un loc central în literatura română a începutului de secol XX, fiind frecvent asociat cu lirica națională și cu afirmarea identității culturale transilvănene. Excluderea sa din spațiul simbolic public ridică, astfel, problema separării operei de biografia politică.
Totuși, din perspectiva eticii memoriei, funcția sa de prim-ministru și rolul jucat în adoptarea decretului de revizuire a cetățeniei — cu efecte discriminatorii masive — nu pot fi considerate episoade marginale. Ele plasează figura lui Goga într-o zonă de incompatibilitate cu valorile democratice asumate de statul român contemporan.

Decizia Consiliului Județean Cluj de a solicita un punct de vedere Ministerului Culturii reflectă o tendință de centralizare a deciziilor sensibile privind memoria culturală. Această opțiune poate fi interpretată ca o recunoaștere a limitelor competenței locale și ca o încercare de a evita fragmentarea deciziilor la nivel național.
Implicarea unor comisii specializate, interdisciplinare — reunind istorici, juriști, critici literari și experți în studii ale memoriei — apare ca o soluție necesară pentru a evita atât arbitrarul administrativ, cât și simplificările ideologice.
Cazul Bibliotecii Județene „Octavian Goga” ilustrează dificultatea gestionării moștenirii culturale într-un cadru normativ care urmărește, legitim, combaterea extremismului și a antisemitismului. Mai mult decât o problemă de redenumire, disputa relevă nevoia unei politici coerente a memoriei, capabile să distingă între valorizarea critică a patrimoniului cultural și legitimarea simbolică a unor figuri istorice problematice.

În absența unei astfel de politici, riscul este dublu: fie de a conserva necritic simboluri incompatibile cu valorile democratice, fie de a produce rupturi culturale prin decizii grăbite. Soluția rezonabilă pare a fi una a contextualizării critice și a deciziei fundamentate pe expertiză, nu pe presiune conjuncturală.

Al.Florin Țene

• Bibliografie selectivă
• Legea nr. 241/2025 privind prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei și extremismului.
• OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob.
• Assmann, Jan, Cultural Memory and Early Civilization, Cambridge University Press.
• Todorov, Tzvetan, Les abus de la mémoire, Arléa.
• Boia, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas.