Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

Biserica Sfinții Voievozi din Zlodica

Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Sfinții Voievozi din Zlodica, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.


Despre Biserica cu hramul Sfinții Voievozi din satul Zlodica, comuna Ceplenița, județul Iași, preotul Ciprian Mânicaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Ciprian Mânicaru, cine și când a ridicat acest lăcaș de cult?
– Biserica, situată în cimitirul satului și având hramul Sfinții Voievozi [sau Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil], a fost ctitorită, ca schit mănăstiresc, în 1616, de Enache Bătrânul, pe proprietatea cămărașului Ștefan Bosie. Mai târziu [în 1758], a fost dată în folosință, spre îngrijire, Epitropiei Sfântul Spiridon din Iași, iar, după secularizarea averilor mănăstirești [1863], a rămas biserică de enorie, ca filie a Parohiei Cotnari. În 1994, a căpătat statut de parohie de sine stătătoare, cu personalitate juridică din 2002.

– Faceți, vă rog, o descriere a sfântului lăcaș.
– Biserica este construită, în plan dreptunghiular, din scândură de paltin și susținută, pe latura de nord, de trei contraforturi din piatră. Este alcătuită din altar, naos, pronaos și pridvor, având trei ferestre din stejar decorate cu un brâu de frânghie răsucită și rozete sculptate. Altarul are formă poligonală, iar naosul și pronaosul sunt separate printr-un perete de lemn cu trei despărțituri, înalt cât un stat de om, sculptat în modele similare. Catapeteasma a fost pictată de un artist rus, aceasta reieşind din textele care însoțesc unele icoane asociate din lemn, scrise în limba slavonă, datând din secolele XVII-XVIII. Acoperișul inițial a fost realizat din șindrilă, iar, astăzi, este executat din tablă. Clopotnița, amplasată pe latura de sud-vest, are parter de piatră (unde se află pridvorul de acces) și etaj din lemn, fiind adăugată între 1950 și 1970.

– În decursul veacurilor, biserica a avut de suferit?
– Din nefericire, a fost afectată în nenumărate rânduri. Ultima oară, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când ostașii sovietici s-au cantonat, cu tot cu cai, înăuntru; în crucea din catapeteasmă, Mântuitorul Isus Hristos a rămas, și acum, împușcat în gură.

– Au avut loc restaurări ale edificiului?
– De-a lungul anilor, biserica a fost reparată de mai multe ori – ultimele dăți, în 1970 și 1985 –, dar, din 2002, nu s-a mai făcut aproape nimic. Deși, inițial, a fost construită din bârne de stejar, acestea au fost placate, ulterior, atât la interior, cât și la exterior, cu scânduri de culoare cărămizie. Din construcția originală, au mai rămas doar catapeteasma, având notații cu litere slavone, ferestrele din stejar sculptat și contrafisa care face legătura dintre naos și pronaos. Ușile împărătești și cele diaconești, mai noi decât restul iconostasului, au fost salvate și aduse, ca și unele icoane incluse, de la un schit incendiat al Mănăstirii Neamț de pe Dealul Cătălina de lângă Cotnari. [Din 2015, biserica figurează în Lista Monumentelor Istorice, iar, între 2018 și 2020, a fost înălțată o alta, de zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.]

Florin Bălănescu



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania