Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din Ștefănești-Sat, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva din Ștefănești-Sat, orașul Ștefănești, județul Botoșani, preotul Gabriel Zamfir mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Gabriel Zamfir, de când datează acest lăcaș de cult?
– Biserica a fost zidită de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea [1611-1615; 1621-1623], pe fundațiile alteia mai vechi, înălțată de voievodul Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504] în ultimii ani ai domniei sale. Prima atestare documentară a monumentului datează din 1640.

– Descrieți, vă rog, ansamblul construcției.
– Sfântul lăcaș, situat în cimitirul localității, este construit din piatră, în stil moldovenesc, cu influențe bizantine, și are lungimea de 32 m, lățimea de 10 m, înălțimea până la cheile arcurilor naosului de circa 15 m și grosimea zidurilor de aproximativ 1,5 m. Este compartimentat în altar, naos, pronaos și pridvor, deasupra căruia se găsește turnul-clopotniță, cu două niveluri și de formă prismatică, ridicat în 1794. Dedesubt, se găsea o tainiță subterană, legată, printr-un tunel ce trecea pe sub pârâul Bașeu, de fostul sat Lehnești, unde erau adăpostite hergheliile domnești. [Satul a fost înghițit de apele Prutului în 1975, când a fost construit lacul de acumulare de la Stânca-Costești.] În grota de la Stânca Doamnei, aflată la capătul tunelului, s-a ascuns, în 1476, Maria de Mangop, cea de-a doua soție a lui Ștefan cel Mare. Catapeteasma, din lemn sculptat, este prevăzută cu trei uși, iar pictura interioară, reprezentând scene biblice și portrete ale sfinților, a fost realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea.

– Biserica a suferit modificări în decursul timpului?
– În 1672, clădirea a fost incendiată, odată cu palatul domnesc, de oastea otomană, după care a suferit distrugeri în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. Primele reparații au avut loc în 1794, cu cheltuiala vel-vornicului Constantin Paladi, proprietarul moșiei Ștefănești, și a soției sale Ilinca, când construcția a fost zugrăvită în interior și la exterior. Următoarea restaurare, atât înăuntru, cât și pe din afară, a fost executată în 1828, când acoperișul a fost înlocuit. [În ultimii ani, lăcașul a fost inclus într-un program de restaurare și conservare.] Din 2004, biserica și turnul-clopotniță figurează în Lista Monumentelor Istorice.

Florin Bălănescu